„Dacă Consiliul Superior al Magistraturii acționează în interes public sau în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar?”
„Voi iniția în ianuarie, imediat după sărbători, un referendum în cadrul corpului magistraților cu o singură întrebare: Consiliul Superior al Magistraturii acționează în interes public sau acționează în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar? Și dacă magistrații, în ansamblul lor, vor spune că da, CSM acționează în interes public, vom continua discuțiile legislative. Dacă însă magistrații, în majoritatea lor, vor spune că CSM nu reprezintă interesul public, ci interesul breslei, atunci CSM va pleca de urgență”, a declarat președintele.
Ce se întâmplă dacă președintele propune un referendum
Din punct de vedere procedural, dacă președintele propune un referendum, actul este transmis Parlamentului pentru consultare. Parlamentul votează, decizia are caracter consultativ, iar ulterior documentul ajunge la Curtea Constituțională a României, care stabilește dacă inițiativa este sau nu constituțională.
Până în acel moment, Nicușor Dan nu încalcă Constituția. Este o decizie politică. A solicitat organizarea unui referendum, în linie constituțională. Președintele poate cere un referendum pe orice temă, chiar și una lipsită de substanță, fără ca acest lucru să constituie, în sine, o abatere constituțională. Dacă CCR decide că referendumul este neconstituțional, atunci procedura se oprește acolo. Dacă îl declară constituțional, cu atât mai mult demersul este valid.
Suspendare președinte
Acestea fiind zise, nu există temei pentru inițierea unei proceduri de suspendare înainte de pronunțarea CCR. Chiar dacă s-ar încerca declanșarea unei suspendări pe modelul Traian Băsescu, un astfel de demers nu ar face decât să îl avantajeze pe președinte. L-ar întări politic. Ar consolida nucleul dur de susținători și electoratul care l-a votat în primăvară.
Mesajul ar fi simplu și eficient: „Uite-l cum se luptă pentru justiție”. Exact tipul de narațiune care mobilizează electoratul activ, vizibil în stradă și care întărește profilul de președinte combativ.
Situația actuală seamănă cu primul mandat al lui Traian Băsescu: Un președinte aflat la început de drum, ales de jumătate dintre cei care s-au prezentat la vot, cu un nucleu dur de susținători și cu legitimitate populară. Spre deosebire de al doilea mandat al lui Băsescu, când contextul politic era diferit, în primul mandat suspendarea nu avea sprijin popular larg, iar mizele erau prea tehnice pentru a coagula o majoritate împotrivă.
În prezent, Nicușor Dan se află într-o poziție similară: Are nucleul „rezist”, dar a reușit să deschidă și punți către alte segmente ale societății, inclusiv către electoratul conservator și religios. Pe acest fond, orice confruntare instituțională pe tema justiției îl avantajează.
Referendumurile, în general, îl favorizează
Fie că vorbim despre un referendum de suspendare, fie despre unul de confirmare, miza este una politică, nu juridică. Referendumul lui Klaus Iohannis din 2019 a adus justiția în prim-plan și a favorizat ascensiunea USR. Diferența este că, în cazul lui Iohannis, nu aveam întrebarea, adică s-a stat mult timp să se găsească cele două întrebări, în timp ce în cazul lui Nicușor Dan există o întrebare, dar nu și o metodologie.
Cine organizează referendumul?
Cine se ocupă de procedură? AEP? CSM? CSM este chiar subiectul întrebării, ceea ce complică lucrurile. Dar, indiferent de aceste detalii, riscurile politice pentru președinte sunt minime.
Dacă CCR respinge referendumul, mesajul este simplu: „Am vrut, nu s-a putut”. Dacă îl acceptă, președintele câștigă agenda publică. În ambele cazuri, tema dominantă devine justiția, nu tăierile bugetare, nu sărăcia, nu problemele fermierilor, nu reformele economice. Se mută discuția de la „mâncare” la „suspendare”, de la costuri sociale la lupte instituționale.
Inițiativa nu are cum să dăuneze puterii prezidențiale. Din contră, ține agenda publică, menține președintele în prim-plan și îl plasează într-o poziție de luptă simbolică, favorabilă electoral.