Comparată adesea cu „Vestele Galbene”, „Blocăm totul” se distinge printr-o orientare ideologică mai clară și printr-o diversitate a actorilor implicați – de la lucrători din transporturi și industrie, până la studenți și activiști. În același timp, forțele de ordine au anunțat o mobilizare masivă, de peste 80.000 de polițiști și jandarmi, semn al temerilor autorităților că acțiunile ar putea degenera în confruntări violente și blocaje spectaculoase. Într-un peisaj parlamentar fărâmițat și lipsit de majorități stabile, miza depășește simpla confruntare între guvern și stradă. Este vorba despre întrebarea esențială dacă Franța își poate păstra stabilitatea politică până la alegerile prezidențiale din 2027 sau dacă asistăm la începutul unei transformări profunde a celei de-a Cincea Republici.
O femeie stă lângă un banner pe care scrie „Macron, tu ești următorul” în timpul unui miting spontan, care a avut loc după respingerea votului de încredere solicitat pentru prim-ministrul François Bayou, în Montreuil.
Franța, în fața celei mai grave crize politice din era celei de-a Cincea Republici
DC News: Cum evaluați apariția mișcării „Blocăm totul” în contextul crizei politice generate de pierderea votului de încredere de către guvernul Bayrou? Care sunt factorii care au favorizat mobilizarea acestei inițiative?
Ștefan Popescu, analist de politică externă: Societatea franceză cunoaște tensiuni foarte mari. În condițiile în care președintele Macron este de asemenea la o cotă foarte redusă de încredere, apropierea alegerilor prezidențiale, în aprilie 2027, exacerbează toate aceste tensiuni din societate. Dar nu trebuie nici să dăm acestor mișcări o importanță mai mare decât o au. Nu vor avea capacitatea să blocheze Franța și să o paralizeze.
Nu cred într-o asemenea posibilitate. Ele reprezintă și un factor de presiune, pentru că există forțe politice atât la stânga radicală, cât și în ce privește dreapta radicală (de exemplu, Reuniunea Națională) care pledează pentru alegeri anticipate. Ambele forțe politice, ambele tendințe care se află la poluri opuse au credința că pot câștiga alegerile și doresc să provoace alegeri anticipate.
Instabilitatea parlamentară și viitorul regimului francez
DC News: Spre deosebire de mișcarea "Vestele Galbene", mișcarea "Blocăm totul" e asociată în principal cu simpatizanții stângii radicale. Ce relevanță are această schimbare de profil pentru dinamica protestelor?
Ștefan Popescu, analist de politică externă: Nu știu dacă putem să spunem că are o relevanță pentru dinamica protestelor. Protestele de acest gen sunt eterogene. Ele sunt coagulate de stânga radicală, dar, fără îndoială, se pot lărgi în condițiile unui peisaj politic foarte fărâmițat. Pentru prima dată în istoria celei de-a Cincea Republici, avem de-a face cu 11 grupuri parlamentare, fapt care ne arată, în primul rând, o foarte mare frustrare, în sensul că oamenii nu se mai regăsesc în partidele tradiționale. Acesta este și un efect al unei crize de sens profunde la nivelul societății franceze.
DC News: Referitor la faptul că oamenii nu se mai regăsesc în actuala democrație, faptul că mulți protestatari cer democrație directă arată că aceștia nu mai au încredere în actualul sistem. Credeții că aceste revendicări ar putea duce, pe termen lung, la o schimbare a instituțiilor din Franța?
Ștefan Popescu, analist de politică externă: În niciun caz. Cred că până în aprilie 2027 nu se va întâmpla absolut nimic. Președintele Macron va rămâne în funcție. Examinând și această fărâmițare extraordinară, dacă ne uităm cu un ochi atent la peisajul distribuției puterii grupurilor parlamentare din Adunarea Națională, vedem că blocul cel mai coerent este cel al Reuniunii Naționale, chiar dacă nu este pe prima treaptă a podiumului. Prin urmare, dacă se dorește o prezervare a regimului politic al celei de-a Cincea Republici, marea întrebare este dacă se va găsi o formulă de compromis care să permită construcția unei majorități de dreapta în jurul Reuniunii Naționale.
Criza politică din Franța, care a început acum aproximativ doi ani, ne arată că a Cincea Republică nu poate funcționa eficient cu un hiper-președinte și cu o realitate parlamentară care aduce aminte de regimurile parlamentare de după 1871 și 1946, una fărâmițată, care produce blocaje. Dacă ne uităm la taberele politice, observăm că ele au foarte multe nuanțe, cu excepția taberei reprezentate de Reuniunea Națională și aliații săi. Așadar, acesta este marele semn de întrebare: dacă actuala criză politică nu ne anunță o schimbare majoră în politica franceză de după aprilie 2027, în funcție de cine va cuceri miza cea mai mare - Palatul Elysée.
Dacă va fi un reprezentant de dreapta sau de dreapta radicală, atunci singura posibilitate de a salva cea de-a Cincea Republică ar fi găsirea unui compromis ideologic și programatic între Reuniunea Națională și diversele partide de dreapta. Este singura posibilitate pe care o văd, pentru că altfel ne vom plasa într-un teritoriu de instabilitate cronică, care va avea mari consecințe asupra Franței, nu numai în plan intern, ci și în planul asumării unor obligații externe, care acum nu se vor vedea, pentru că legea bugetului va trece chiar și cu un guvern de gestionare a afacerilor curente. Se poate trece cu ordonanța guvernamentală.
Macron, între contestare și stabilitatea statului: cât de puternic rămâne președintele?
DC News: În legătură cu planul prezent, cum credeți că actuala criză politică afectează autoritatea președintelui Macron?
Ștefan Popescu, analist de politică externă: În Franța, chiar dacă sentimentul de contestare este foarte mare, inclusiv prin această mișcare pe care ați evocat-o, „Blocăm totul”, raportarea la stat rămâne încă o religie majoritară. Carcasa statului este încă puternică și poate absorbi un asemenea șoc. În plus, cele mai multe forțe politice (cu excepția Reuniunii Naționale și a stângii radicale) nu doresc o demisie a lui Emmanuel Macron.
Așadar, chiar în interiorul taberelor care constituie opoziția există forțe politice care nu doresc o demisie a președintelui Emmanuel Macron. Nici socialiștii, dacă e să dau un exemplu din partea taberei de stânga (nu mai vorbim de grupul centrist, unde există o opoziție față de un asemenea proiect), nici cei din tabăra mai largă de dreapta, partidul neogaullist și așa mai departe nu doresc să se ajungă la un asemenea scenariu.