În urma alegerilor din Ungaria, care au dus la pierderea puterii de către Viktor Orban, Robert Fico, premierul Slovaciei, rămâne singurul lider cu discurs parțial anti-european din UE. Potrivit istoricului Marius Diaconescu, cel puțin până la viitoarele alegeri din Slovacia, actualul premier nu va avea altă soluție decât să-și „domolească discursul“.
„În Slovacia, care este situația?“, a întrebat jurnalistul Val Vâlcu.
„Nu sunt șanse ca Robert Fico să piardă degrabă. Mai are 2 ani până i se termină mandatul. El a fost mai puțin radical decât Orban.
Va fi greu pentru el să ducă mai departe relația cu Budapesta, în cazul în care Peter Magyar măcar parțial își va schimba discursul și va deveni mai pro-european. Fico va trebui să reprofileze discursul, fiindcă altfel, Slovacia va rămâne o insulă. Polonezii s-au reprofilat, după ce PiS a pierdut și a venit Tusk la putere, practic sunt pro-europeni la nivel de Guvern. De asemenea, în Cehia, chiar dacă Andrej Babis este premier, parțial anti-european, dar când vin banii de la Bruxelles este prieten foarte bun cu Bruxelles-ul, președintele Cehiei este anti-rus și pro-NATO.
Fico va trebui să aleagă și să-și domolească discursul. Nu o să aibă altă variantă. O schimbare radicală nu se prevede până la alegeri“, a spus Marius Diaconescu.
CITEȘTE ȘI - Slovacia vrea să dea în judecată Bruxelles-ul pentru interdicția asupra gazului rusesc
De ce Slovacia a rămas mai puțin dezvoltată decât Cehia?
Marius Diaconescu a făcut și o scurtă trecere în revistă a istoriei Slovaciei, punând accent pe contextul istoric al acestei regiuni din Evul Mediu până în prezent.
„A fost o problemă mare în fosta Cehoslovacie, pentru că încă din perioada comunistă erau două țări cu diferențe economice foarte mari. Erau diferențe foarte puternice, cu rădăcini istorice. Cehia, fosta Boemie, încă din Evul Mediu era mult mai dezvoltată economic. Orașele din Boemia au avut populație germană care a contribuit la dezvoltarea regiunii. Acolo, progresul chiar s-a văzut. Ei au fost tot timpul în centrul Europei, în pas cu Europa de Vest. Slovacia a fost parte din Regatul Ungariei, după care a fost parțial parte din Imperiul Habsburgic, dar fără să beneficieze de dezvoltarea pe care a avut-o Boemia.
După 1918, când s-a creat Cehoslovacia, s-a făcut cam forțat. Naționaliștii slovaci au vrut să facă de atunci stat separat, dar și-au dat seama că singuri sunt prea mici ca să reziste, de exemplu, în fața revizionismului maghiar sau altor pericole. În timpul regimului comunist, conducerea de la Praga nu a avut inteligența să dezvolte Slovacia la același nivel cu fosta Boemie. Din cauza acestor diferențe, economice, au fost și antipatiile care au dus la ruperea Cehoslovaciei“, a concluzionat Marius Diaconescu.