În februarie 2022, pe măsură ce trupele ruse se apropiau de Kiev, Oleksandr Dmitriev, consultant în domeniul apărării și organizator de curse offroad în regiune, a conceput un plan strategic pentru a opri înaintarea armatei Moscovei. Soluția sa era distrugerea barajului de pe râul Irpin, la nord-est de capitala Ucrainei, astfel încât zona să fie inundată și să redevină o luncă mlăștinoasă, ca în trecut înainte de perioada sovietică. Impactul glodului asupra vehiculelor blindate rusești a fost imediat.
„În principiu, a oprit atacul rus din nord”, a spus Dmitriev, iar imaginile cu tancurile rămase împotmolite în noroi au făcut rapid înconjurul lumii. Trei ani mai târziu, experiența sa inspiră unele țări din flancul estic al NATO să exploreze restaurarea mlaștinilor, combinând obiective de securitate și climatice.
Mlaștinile din Europa în prezent
În Europa, jumătate din mlaștinile UE au fost secate pentru agricultură, însă refacerea lor poate aduce beneficii multiple: reținerea dioxidului de carbon, reducerea încălzirii globale și crearea unor obstacole naturale pentru vehiculele militare. Finlanda și Polonia analizează deja restaurarea zonelor umede, astfel încât acestea să servească atât ca apărare a frontierelor, cât și ca soluție ecologică.
Wiktor Kotowski, membru în Consiliul consultativ al guvernului polonez pentru conservarea naturii, a spus că există deja discuții cu Ministerul Apărării: „Ceea ce dorește ministerul este să recupereze cât mai multe zone umede de-a lungul frontierei de est. Și de asta este nevoie, din punct de vedere climatic și al restaurării naturii”, a arătat el.
Proiectul de fortificare a frontierei estice a Poloniei, început anul trecut și evaluat la aproximativ 2,3 miliarde de euro, include crearea de turbării și împădurirea zonelor de frontieră. „Este o situație avantajoasă pentru toate părțile, care permite atingerea mai multor obiective în acelaș
Uniunea Europeană are la dispoziție o "armă" care ar putea fi utilizată în cazul unui conflict cu Rusia, inspirată dintr-o tactică aplicată de Ucraina în 2022 pentru a bloca avansul trupelor ruse.
i timp”, explică Tarja Haaranen, de la Ministerul Mediului din Finlanda.
Cum funcționează această protecție a naturii
Turbările, formate din mușchi vegetal care se transformă încet în sol bogat în carbon, sunt cele mai eficiente depozite naturale de dioxid de carbon. Deși ocupă doar 3% din suprafața planetei, acestea stochează o treime din carbonul global și de două ori mai mult decât pădurile. În momentul în care sunt drenate, turbăriile eliberează dioxidul de carbon acumulat timp de secole, contribuind semnificativ la încălzirea globală. Aproximativ 12% dintre turbăriile lumii sunt degradate, generând 4% din emisiile globale - mai mult decât aviația internațională, responsabilă pentru circa 2,5%.
Uniunea Europeană a stabilit obiective clare: refacerea a 30% din turbăriile degradate până în 2030 și a 50% până în 2050, iar statele membre trebuie să prezinte planuri concrete până în 2026. Restaurarea mlaștinilor de pe flancul estic al NATO poate fi o soluție ieftină și eficientă pentru apărare, fiind amplasate majoritatea acestora la granițele cu Rusia și Belarus – de la zona arctică a Finlandei, prin statele baltice și coridorul Suwalki din Lituania, până în estul Poloniei.
Combaterea încălzirii globale și a invadatorilor. Momente cheie din istoria recentă și secole uitate
Terenul inundat devine capcană pentru vehiculele militare. Trupele ruse din februarie 2022 au fost blocate în Irpin, iar unitățile lor blindate au fost distruse cu rachete Javelin. „Rușii care se aflau acolo în transportoare blindate au rămas blocați, apoi au fost uciși cu rachete Javelin. Când au încercat să construiască pontoane, au fost doborâți cu artileria noastră”, a povestit Dmitriev. Experiența arată că mlaștinile pot forța retrageri strategice, oferind timp și avantaj defensiv.
Întâmplător, majoritatea turbăriilor din Uniune sunt concentrate la granița NATO cu Rusia și cu Belarus, aliatul Kremlinului. Un alt episod, nu de la începutul războiului, e chiar destul de recent. Capcanele naturii au lovit, din păcate, chiar niște aliați care nu cunoșteau zona. Într-un incident tragic de la începutul acestui an, patru soldați americani staționați în Lituania au murit după ce au intrat într-o mlaștină cu vehiculul lor blindat M88 Hercules, de 63 de tone.
Apărarea prin mlaștini are și precedent istoric: triburile germanice au învins legiunile romane lângă mlaștini în anul 9 d.Hr., iar în anii ’40, trupele sovietice au rămas blocate în mlaștini din Finlanda.
Interesul nu e la fel de mare în țările baltice, iar mlaștina nu garantează victoria în conflict
Interesul este însă inegal în țările baltice. Lituania ia în calcul folosirea zonelor umede în scop defensiv, dar Estonia și Letonia se concentrează pe obstacole naturale existente, fără a restaura turbăriile. În aceste state, mlaștinile rămase adăpostesc fauna sălbatică și sporesc reziliența regională la schimbările climatice.
Oamenii de știință avertizează că restaurarea mlaștinilor nu poate înlocui apărarea convențională. „Desigur, avem nevoie în continuare de apărare tradițională. Refacerea mlaștinilor nu este menită să o înlocuiască”, afirmă Franziska Tanneberger, directoarea Centrului Greifswald din Germania. În Ucraina, inundațiile au avut efecte economice și ecologice negative, afectând comunitățile locale și speciile native.
În Europa, însă, guvernele UE au oportunitatea de a restaura turbăriile pe timp de pace, cu planificare și atenție, echilibrând protecția naturii, interesele agricole și cerințele militare. „Poate că este mai bine să ne gândim la viitor în loc să fim forțați să acționăm în grabă. Avem această oportunitate. Ucraina nu a avut-o”, avertizează Aveliina Helm, profesor la Universitatea din Tartu, conform Politico.