Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a solicitat sprijinul aliaților NATO pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz, blocată de Iran în contextul escaladării recente a conflictului din Orientul Mijlociu. Deși impactul direct asupra economiei americane este limitat, pe fondul producției interne consistente de petrol, Washingtonul a apelat la partenerii europeni, pentru care securitatea acestei rute maritime are o importanță economică și strategică majoră.
Răspunsul nu a fost însă unul unitar. Mai multe state europene, printre care Germania, Franța, Spania și Marea Britanie, au refuzat implicarea, unele exprimându-și totodată nemulțumirea față de lipsa de consultare prealabilă din partea SUA în privința operațiunii militare desfășurate în Iran alături de Israel.
În acest context tensionat, Donald Trump a reacționat vizibil iritat, reluând criticile la adresa aliaților și sugerând că ia în calcul, în mod serios, o eventuală retragere a Statelor Unite din NATO, o poziție care readuce în prim-plan disputele din ultimele luni privind contribuțiile financiare ale membrilor și alte divergențe strategice legate de Groenlanda.
Col. (r) Tudor Păcuraru: Această replică a lui Trump, prin care a cerut ajutorul statelor NATO, ne-a lăsat pe toți cu gura căscată din 3 motive mari
Subiectul a fost analizat de Tudor Păcuraru, colonel (r) SRI, în cadrul emisiunilor DC News și DC News TV.
"Această replică a domnului Trump, prin care a cerut ajutorul statelor NATO, ne-a lăsat pe toți cu gura căscată din 3 motive mari. Primul motiv e că dânsul a centrat problema Golfului pe problema petrolului și a spus 'noi avem petrol destul. De restul nu ne interesează'.
E exact exprimarea din acea strategie făcută de Michael Anton, strategia de apărare națională din 5 decembrie 2025. (..) Problema din Golf nu e numai un atac la petrol, ci și un atac la moneda americană, la dolar. Dacă domnul Trump nu-și dă seama de chestia asta, pe mine mă îngrijorează.
"Donald Trump, de fapt, are spijinul membrilor NATO"
A doua chestiune e că domnul Trump, de fapt, are sprijinul NATO, al membrilor NATO. Întotdeauna, relația cu Statele Unite este la două niveluri. Primul nivel este NATO, iar al doilea este reprezentat de parteneriatele strategice. Așa este și la noi. Invocând parteneriate strategice, Statele Unite, Pentagonul, adică Hegseth, au scurtcircuitat NATO, care nu era util în acel moment. E o alianță defensivă. În situația asta, nu erai tu cel care a fost atacat, evident.
Au discutat cu Marea Britanie și au trimis acolo bombardierele B2, avioane de alimentare în zbor, au discutat cu Olanda, Belgia, Germania, Cehia și România, ca să permită trecerea convoaielor de C17, de cargo, de armament către Israel, au mai discutat și cu Grecia, Bulgaria, iar toți au fost de acord. S-a discutat pe un parteneriat strategic. Totodată, au discutat și cu Italia pentru a asigura alimentarea pentru zborul înapoi. Au discutat din nou cu Marea Britanie pentru Gibraltar. Deci, funcționează lucrurile acestea.
Cazul în care NATO ar fi intervenit în conflictul din Orientul Mijlociu
Aliații, printre care ne numărăm și noi, sunt alături de Statele Unite în toată chestia asta. Deci nu înțeleg ce ne reproșează. Al treilea motiv este că din punct de vedere formal, dacă apela la NATO, ar fi invocat articolul 4 pentru consultări, iar în urma consultărilor s-ar fi cerut invocarea articolului 5. Totuși, i s-ar fi răspuns la fel. E o alianță defensivă. Noi nu avem planuri să intervenim în Golful Persic. Interveneam dacă erați loviți și cereați ajutorul", a explicat Tudor Păcuraru.
Axios: Asul din mâneca lui Donald Trump pentru a forța Iranul să redeschidă Strâmtoarea Ormuz
VEZI TOATĂ EMISIUNEA AICI: