Campionii populismului european se îndepărtează tot mai mult de un președinte american pe care l-au admirat deschis în trecut.
Pe măsură ce Donald Trump își intensifică atacurile la adresa continentului, abordarea sa de tip "pământ pârjolit" în relațiile transatlantice devine o problemă politică, chiar și pentru liderii care au beneficiat anterior de asocierea cu el.
Pentru mișcările de dreapta și extremă dreaptă din Europa, sloganul lui Donald Trump, "Make America Great Again", a oferit ani la rând o validare venită de peste Atlantic pentru populismele locale, până când liderul său a început să amenințe cu invadarea unui teritoriu european. Deși miercuri Trump a făcut un pas înapoi, afirmând că nu va lua Groenlanda prin forță și că va suspenda amenințările cu tarife, figuri importante ale dreptei din capitalele europene și din instituțiile-cheie ale UE și-au schimbat deja discursul pentru a se adapta ostilității transatlantice, imitând liderii centriști pe care îi detestă și accentuând retorica împotriva "imperialismului american".
"Cred că trebuie să fim onești", a declarat Nicola Procaccini, liderul grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European și apropiat al premierului italian Giorgia Meloni. "Când Trump greșește, trebuie să spunem că greșește, când are dreptate, trebuie să spunem că are dreptate".
Jordan Bardella, președintele partidului francez de extremă dreapta Rassemblement National, și Nigel Farage, liderul populist al Reform UK, au condamnat escaladarea amenințărilor lui Trump legate de Groenlanda și folosirea tarifelor ca instrument de constrângere împotriva unor țări pe care chiar ei speră să le guverneze. Ambii sunt atenți să nu pară prea apropiați de o figură tot mai percepută de opinia publică, inclusiv de propriii alegători, ca o forță ostilă.
Ofensiva agresivă a lui Trump asupra Groenlandei "depășește cu mult un dezacord diplomatic", a declarat Bardella marți, în Parlamentul European, calificând amenințările cu tarife drept "șantaj" și acuzând o tentativă de "vasalizare" a Europei.
În același discurs, el a cerut UE să activeze așa-numita "bazooka comercială", cunoscută oficial drept instrumentul anti-coerciție, aliniindu-se astfel poziției rivalului său politic, președintele Emmanuel Macron. Această poziție îl plasează însă în contradicție cu un lider față de care a manifestat mult timp afinitate: Giorgia Meloni, al cărei guvern continuă să susțină o abordare calmă, axată pe negocieri.
Chiar și Alternativa pentru Germania (AfD), formațiune de extremă dreapta care în trecut a îmbrățișat deschis sprijinul administrației Trump, încearcă acum să-și recalibreze poziția.
Aspiranți vs. lideri aflați la putere
Liderii populiști care se află deja la guvernare acționează cu prudență, conștienți de riscul de a înstrăina un aliat puternic, dar imprevizibil.
Giorgia Meloni, a cărei reputație de "șoptitoare a lui Trump" i-a sporit vizibilitatea internațională, s-a abținut până acum de la a critica direct ofensiva președintelui american asupra suveranității Europei.
Atunci când Trump a anunțat că va impune tarife punitive aliaților NATO care s-au opus planurilor sale privind Groenlanda, Italia a fost vizibil cruțată, în contextul în care Roma a criticat desfășurarea de trupe europene pe teritoriul arctic.
În mod similar, de la Davos, președintele Poloniei, Karol Nawrocki, un susținător declarat al lui Trump, a spus că SUA rămân un „aliat foarte important” pentru țara sa. Totuși, chiar și el a ezitat în privința uneia dintre inițiativele recente ale liderului american, un consilier exprimând îngrijorări legate de includerea președintelui rus Vladimir Putin în "Consiliul pentru Pace" propus de Washington.
În Parlamentul European, oamenii premierului ungar Viktor Orban continuă să caute relații strânse cu Trump și minimalizează amenințările privind anexarea Groenlandei, susținând că subiectul privește exclusiv Danemarca și Statele Unite.
"Odată cu președintele Donald Trump vine pacea", a scris Orban pe X în urmă cu trei zile.
În contrast, figuri ale extremei drepte care aspiră încă la funcții mai înalte și-au ajustat discursul.
În Franța, Rassemblement National a fost mereu prudent în raportarea la Trump, încercând să păstreze o distanță sănătoasă. Cu toate acestea, Bardella avea cuvinte elogioase la adresa președintelui american chiar luna trecută, când declara într-un interviu BBC că Trump reprezintă "vântul libertății și al mândriei naționale care suflă în toate democrațiile occidentale."
În același interviu, Bardella saluta succesele interne ale lui Trump și primea "cu o anumită bunăvoință" sprijinul moral acordat partidelor naționaliste europene în Strategia de Securitate Națională a SUA, un document de politică major, perceput pe scară largă drept un nou cui în sicriul ordinii mondiale tradiționale.
Sfârșitul unei "frății" politice
În Regatul Unit, Nigel Farage se poate lăuda cu o prietenie veche cu Trump, după ce a făcut campanie pentru acesta în 2016 și a fost ulterior primit la Trump Tower ca invitat personal.
Totuși, în această săptămână, liderul populist a trasat o linie clară de separare, afirmând că amenințările lui Trump privind Groenlanda reprezintă "cea mai mare fractură" din relația transatlantică de la criza Suezului din 1956.
Farage, care simte apropierea reală de putere înaintea următoarelor alegeri generale, este cunoscut pentru atenția sa la opinia publică, una care rămâne în mare parte ostilă președintelui american. Trump era deja nepopular în Europa chiar înainte de episodul Groenlanda, inclusiv în rândul susținătorilor partidelor populiste de dreapta pe care îi consideră aliați, potrivit unui sondaj POLITICO realizat împreună cu Public First în noiembrie.
Susținătorii lui Farage au fost o excepție, dar chiar și în rândul lor doar 50% aveau o părere favorabilă despre Trump.
Distanță publică, apropiere discretă
Marine Le Pen le-a recomandat de mult timp colaboratorilor săi să nu-l îmbrățișeze prea zgomotos pe Trump. Deși președintele american este apropiat ideologic de Rassemblement National pe unele teme, în special migrația, ingerințele sale în politica internă au iritat-o pe veterana extremei drepte.
După discursul incendiar al vicepreședintelui american JD Vance la Conferința de Securitate de la München de anul trecut, în care acesta a criticat politicile partidelor centriste de a exclude colaborarea cu extrema dreaptă, Le Pen și-a avertizat tabăra să nu jubileze prematur.
Cu toate acestea, liderii partidului au privit adesea spre Trump ca sursă de inspirație și au încercat să reproducă unele dintre succesele mișcării sale. În septembrie anul trecut, fostul partener al lui Le Pen și vicepreședinte al partidului, Louis Aliot, care a călătorit în SUA pentru învestirea lui Trump, a ținut un discurs pasionat despre democrație și libertatea de exprimare la reuniunea de toamnă a partidului, la Bordeaux, aducând un omagiu influencerului conservator american Charlie Kirk, ucis anterior, un nume aproape necunoscut în Franța înainte de asasinat. Discursul a stârnit ropote de aplauze.
Acum însă, politicienii de extremă dreapta se pot teme, pe bună dreptate, că invocarea lui Trump le-ar putea aduce huiduieli în loc de aplauze, potrivit POLITICO.