“E o chestiune care a primit deja atenție în ianuarie sau februarie anul acesta. Mai exact, CCR-ul s-a pronunțat cu privire la o excepție de neconstituționalitate, identificată de majoritatea juriștilor și discutată în mediul universitar. Vorbim de art. 438, ce vizează cazurile în care se poate face recurs în casație. Recursul în casație ține de competența Înaltei Curți. Se verifică dacă hotărârea atacată, la începutul recursului, corespunde cu normele legale în vigoare. La 438 avem cazuri în care se poate recursul în casație în felul următor: se face prin încetarea procesului legal. Ce se face cu asta? Se dădea în mod discriminatoriu dreptul doar Parchetului, doar procurorului, să formuleze un recurs în casație. Dacă ai dispus încetarea în mod greșit, automat inculpatul nu avea interesul să-l formuleze, și atunci o făcea procurorul.
Recursul în casație și punctul 8 - neconstituțional
Problema se pune în mod greșit. Nu s-a dispus încetarea, ca să dăm acel drept și inculpatului. Adică, aveam unul din cazurile prevăzute de articolul 16 care sunt cazurile de încetare a procesului penal, și instanța nu se pronunța. Inculpatul nu putea să formuleze pe punctul 8. Atunci CCR a spus că este neconstituțional din perspectiva procesuală, adică dacă s-a dispus încetarea procesului, în mod nelegal, atunci procurorul are dreptul să formuleze această cale extraordinară de atac în mod greșit. Iar dacă nu s-a dispus, deși trebuia să se dispună, tot în mod greșit nu s-a dispus, iar inculpatul a rămas judecat și condamnat, inculpatul nu avea dreptul să facă. Ar mai fi ceva în legătură cu soluția CCR-ului. V-am spus că în ianuarie sau februarie 2025 s-au pronunțat pe această situație de neconstituționalitate.
Recursul în casație, luni de vid legislativ
Apoi a rămas un vid legislativ din momentul acela. Deci, cu alte cuvinte, era discriminat inculpatul prin faptul că instanța, în mod greșit, nu a dispus – trebuia să dispună încetarea – nu putea să promoveze acest recurs, dar în schimb, dacă procurorul constata că e în mod greșit dispusă încetarea, atunci putea să formuleze recursul. A venit CCR și a zis că este discriminatoriu din perspectivă procesual-penală, pentru că și inculpatul trebuie să aibă aceleași drepturi, în situația în care trebuia să se dispună încetarea și nu s-a dispus. De ce nu s-a dispus? Nu știm și nici nu putem să verificăm, pentru că nu avem posibilitatea să formulăm în calea extraordinară. Atunci, guvernul trebuie să vină să spună la punctul 8 că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal. E atributul procurorului să formuleze aceasta, că el are interes. Nu o să vină inculpatul să zică „eu vreau să fiu condamnat”. Dacă nu s-a dispus, atunci e atributul inculpatului să funcționeze această cale. Mai departe, apare posibilitatea ca Înalta Curte să verifice dacă într-adevăr se dispune sau nu încetarea. Existând această hotărâre a CCR, sunt obligați să o pună la punct”, a explicat avocatul Bogdan Bărbuceanu, despre primul punct din ședința Guvernului de astăzi, respectiv: PROIECT DE LEGE pentru modificarea art. 438 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.