USR spera ca, la pachet cu Ministerul de Externe, să subordoneze și Institutul Cultural Român, intenția fiind exprimată în programul de guvernare. În acest sens, cabinetul parlamentarului George Gima a realizat o sinteză a modelelor care funcționează pe plan european, cu concluzia că, în majoritatea țărilor care au Institute Culturale, acestea funcționează în subordinea Ministerului de Externe.
”Studiul” prezentat nu a convins reprezentanții mediului cultural prezenți la dezbatere, aflăm din postările participanților, fiindcă, așa cum spuneam, MAE nu face publice concluziile, ci doar participanții, între care îi nominalizează pe Mircea Cărtărescu, Radu Vancu, Corina Șuteu, Gilda Lazăr, Iulia Popovici, Dan Perjovschi, Matei Vișniec, Constantin Chiriac, Ioana Nicolae, Ștefan Teișanu, Lidia Bodea, Șerban Radu, Cristian Hordilă sau Mihai Mitrică.
De remarcat că modelul propus de USR nu se aplică în majoritatea țărilor, doar 39% dintre state subordonând Institutele Culturale ministerului de Externe. Ministerul Culturii coordonează institutele culturale în 21% dintre cazuri, iar 18% dintre țările europene au institute independente.
Deși au existat unele poziții critice față de funcționarea ICR în prezent, în unanimitate a fost respinsă de oamenii de cultură varianta ca Ministerul de Externe să subordoneze instituția.
Cărtărescu: Catastrofă pentru cultura română
Mircea Cărtărescu a postat pe pagina sa de Facebook câteva imagini din întâlnirea dintre reprezentanții culturii românești și oficiali interesați direct în viitorul ICR.
”Din cele peste treizeci de luări de cuvânt, directe și responsabile, a rezultat limpede că oamenii de cultură, artiști sau manageri, sunt unanim împotriva "integrării depline" a ICR în Ministerul de Externe, cum sună un paragraf din actualul program de guvernare, scrie Mircea Cărtărescu. Fără nici o excepție, vorbitorii au arătat că acest lucru ar fi o catastrofă pentru cultura română, comparabilă cu cea din 2012, când o echipă ICR cu rezultate excepționale a fost distrusă din motive politice.
Toți vorbitorii, nume foarte importante și grele, au subliniat trei probleme esențiale pe care ICR le are astăzi - și care ar putea duce la moartea sa lentă sub Ministerul de Externe: 1. Subminarea autonomiei celei mai importante instituții de promovare a culturii românești în străinătate prin diverse subordonări.
Cultura e o imagine a libertății de gândire și creație și nu poate fi promovată decât de o instituție liberă, independentă de factori de decizie care n-au nici o legătură cu cultura vie. "Diplomația culturală", s-a spus, e cu totul altceva decât diplomația politică.
2. Subfinanțarea revoltătoare a acestei instituții. Aplicarea politicii de austeritate în cultură (căci, până la urmă, de asta se dorește trecerea ICR la Ministerul de Externe: mai dispar niște posturi...) e, după o zicală veche, "mai mult decât o crimă - e o greșeală."
3. Politizarea angajărilor de personal: competența e înlocuită, în multe cazuri, de clientelism politic care duce la sinecuri, nepotisme etc.
Doamna Ministru de Externe Oana Țoiu a spus în final că există azi, în urma recentelor alegeri, o fereastră de oportunitate pentru reformarea ICR. Sper să fie așa. Noii guvernanți ar trebui să repare fraza nefericită din programul lor de guvernare și să lase cultura autonomă și liberă, pentru că, așa cum a spus domnul Președinte Nicușor Dan, ea contribuie esențial la imaginea României în lume”, a scris Cărtărescu.