Pentru mulți copii din România, ziua de 8 septembrie a însemnat emoția clopoțelului, ghiozdanul pregătit cu grijă cu o seară înainte și uniforma aranjată pentru zi de sărbătoare. Pentru mulți dintre profesori însă, începutul de an școlar s-a transformat într-o zi a nemulțumirilor.
La București, în Piața Victoriei, dascălii protestează împotriva măsurilor luate de Guvern în sistemul de educație. Au ridicat pancarte cu mesaje sugestive – „Educația merită o felie mai mare de pizza”, „Azi tăiați din educație, mâine cerșim ca nație”, „Salarii decente. Educație demnă” – și au cerut demisia Guvernului. Sindicatele au anunțat că vor boicota festivitățile, vor picheta sediul Executivului și vor porni în marș spre Palatul Cotroceni.
Prima zi de școală – amintiri care rămân, în ciuda furtunii din stradă
Totuși, în multe școli din țară, clopoțelul a sunat. La Școala „Nicolae Iorga” din Iași, atmosfera a fost chiar mai plăcută decât în alți ani. Festivitatea a fost mai scurtă, fără discursuri interminabile și fără oficialități – nici primarul Mihai Chirica, nici inspectorii școlari nu au venit. Întâi s-a intonat imnul, apoi preotul a rostit rugăciunea, iar copiii au sunat clopoțelul. Totul a decurs firesc, cu mai puțină îmbulzeală, cu mai multă liniște și bucurie.
E o zi importantă, plină de emoții frumoase, mai ales pentru copiii din clasele pregătitoare, care pășesc pragul școlii pentru prima dată. Dar și pentru elevii din clasele terminale, festivitatea are o semnificație aparte: e ultima dată când aud clopoțelul la început de an, ultima dată când simt emoția acestui moment de început. Între un prim pas și un ultim clopoțel, prima zi de școală devine un reper de neuitat.
Astăzi, România a văzut două imagini contrastante: pe de o parte, mii de dascăli în stradă cerând respect și condiții mai bune pentru educație, pe de altă parte, școli ale căror curți au devenit din nou pline de copii emoționați, părinți cu buchete de flori și profesori care i-au întâmpinat cu zâmbetul pe buze. Între protest și sărbătoare, începutul de an școlar rămâne o zi a speranței – pentru că fiecare copil merită o școală care să îl primească cu demnitate și bucurie.