Statele Unite cer Europei să asigure prezența militară necesară pentru implementarea unui viitor acord de pace în Ucraina, dar această solicitare pune aliații europeni într-o situație foarte complicată. Trimiterea de trupe europene în regiune ar putea afecta apărarea NATO și, chiar și în acest scenariu, succesul unei astfel de misiuni ar depinde tot de sprijinul american.
Deși desfășurarea directă a trupelor SUA nu este considerată indispensabilă, elementele de descurajare, cum ar fi rachetele cu rază medie de acțiune și, în ultimă instanță, arsenalul nuclear american, rămân factori cheie în echilibrul de securitate.
Nicio garanție de securitate nu va fi complet credibilă în fața unui Putin agresiv și naționalist, dacă nu implică într-un fel sau altul Statele Unite, avertizează Mark Lyall Grant, fost consilier de securitate națională al Marii Britanii în timpul primei administrații Trump, potrivit AP News.
Diviziuni europene și negocierile surpriză inițiate de Trump
Decizia președintelui american Donald Trump de a iniția discuții bilaterale cu Rusia, demarate marți la Riad, a luat prin surprindere capitalele europene. În același timp, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a subliniat că „orice garanție de securitate trebuie să fie susținută de trupe europene și non-europene capabile”, clarificând însă că SUA nu va trimite forțe militare în Ucraina.
Liderii europeni, reuniți luni la Paris într-un summit de urgență, au rămas împărțiți în privința unei potențiale misiuni de menținere a păcii. Deși unele state analizaseră ideea încă de anul trecut, la inițiativa Franței, riscurile sunt considerabile: un astfel de demers ar putea duce la o confruntare directă cu Rusia și ar pune o presiune suplimentară pe armatele europene, care și-au diminuat deja rezervele prin sprijinul militar oferit Ucrainei.
Premierul britanic Keir Starmer a declarat că Londra ar putea susține trimiterea de trupe în Ucraina, dar cu condiția ca SUA să ofere o formă de sprijin suplimentar.
Ce riscuri implică o misiune europeană de menținere a păcii?
Analiștii avertizează că mobilizarea unei forțe europene semnificative în Ucraina ar putea reduce capacitatea NATO de a se apăra împotriva unei amenințări mai extinse venite din partea Rusiei. Dacă ostilitățile s-ar opri temporar, Moscova și-ar putea reface rapid capacitățile militare, ceea ce ar ridica noi riscuri pe termen lung.
Problema nu este doar de ordin strategic, ci și logistic: multe state europene, după decenii de pace relativă de la sfârșitul Războiului Rece, au dificultăți în a mobiliza rapid un număr suficient de soldați pregătiți pentru luptă. Dacă o astfel de misiune ar trebui să acopere o linie de contact de peste 2.000 km, inclusiv frontiera cu Belarus, capacitățile europene ar fi testate la limită.
Claudia Major, analist la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și Securitate (SWP), estimează că o astfel de forță ar trebui să numere între 40.000 și 150.000 de soldați pe lângă trupele ucrainene. Spre comparație, în 1999, NATO a trimis 48.000 de soldați pentru a securiza Kosovo, un teritoriu de 11.000 km², în timp ce Ucraina este de 55 de ori mai mare.
Statele europene nu dispun în prezent de un număr suficient de trupe fără a afecta propria apărare sau planurile NATO de protecție a țărilor baltice, ceea ce ar genera controverse. Acest lucru a fost explicat în detaliu de Major.
În plus, Europa are deficiențe în domenii esențiale, cum ar fi recunoașterea aeriană, apărarea antiaeriană și capacitățile de lovitură precisă, toate fiind sectoare în care SUA dețin un avantaj clar.
Moscova respinge prezența trupelor NATO în Ucraina
Michael Kofman, cercetător la Carnegie Endowment, consideră că o desfășurare de trei brigăzi, fiecare având 3.000-5.000 de soldați, ar putea fi suficientă pentru a securiza principalele zone de conflict. Cu rotațiile necesare pentru antrenament și odihnă, acest lucru ar ridica necesarul total la aproximativ 50.000 de trupe.
Cu toate acestea, Kofman avertizează că aceste forțe trebuie să fie aproape de linia frontului, nu staționate în vestul Ucrainei pentru exerciții, iar mobilitatea acestora va fi esențială.
Rămâne o întrebare esențială: care va fi reacția internațională dacă Rusia încalcă un eventual acord de încetare a focului? Kofman atrage atenția că dacă această forță este un mecanism de avertizare, trebuie să existe și un răspuns clar în cazul unei agresiuni.
Unii experți susțin că Ucraina ar trebui să rămână singura responsabilă pentru securizarea liniei de contact, în timp ce descurajarea militară să vină din afara granițelor sale.
Pete Hegseth nu a specificat dacă trupele de menținere a păcii ar trebui să fie efectiv desfășurate în Ucraina, dar a clarificat că acestea nu ar beneficia de protecția articolului 5 din tratatul NATO, care prevede apărarea colectivă.
Între timp, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat la Riad că prezența oricăror trupe din state NATO în Ucraina este inacceptabilă pentru Rusia, indiferent sub ce steag s-ar afla.
Pentru europeni, ideea de a menține o capacitate de descurajare în afara Ucrainei ridică alte probleme. Majoritatea statelor UE nu dispun de suficiente rachete cu rază medie de acțiune pentru a lovi ținte rusești în cazul unor încălcări ale armistițiului. Mai mult, europenii nu au un echivalent al arsenalului nuclear american, care rămâne cel mai important factor de descurajare împotriva unei Rusii dotate cu arme nucleare, conform Reuters.
În timp ce negocierile de pace avansează, Europa se află într-o dilemă strategică: cum să sprijine un acord în Ucraina fără a-și pune în pericol propria securitate. Deocamdată, incertitudinea persistă, iar fără un angajament clar din partea SUA, statele europene ezită să facă un pas care le-ar putea expune unor riscuri majore.