Antreprenorul Dan Boabeș a explicat, într-o postare intens distribuită și comentată pe rețelele sociale, situația din Ungaria, explicând cum Viktor Orban a pierdut pe propria carte în favoarea lui Peter Magyar.
”Deși victoria Tisza este zdrobitoare, ea se bazează pe un sistem electoral construit chiar de Orbán, care acum s-a întors împotriva lui. Să analizăm puțin.
Cele două coloane din prima imagine reflectă exact arhitectura sistemului electoral mixt din Ungaria - cele 199 de mandate ale Parlamentului provin din două tipuri complet diferite de competiții, iar fiecare partid acumulează mandate din ambele:
- "On a list" = mandate proporționale din lista națională (Tisza: 45/93, Fidesz: 42/93, Mi Hazánk: 6/93).
- "Individual" = mandate din circumscripțiile uninominale (Tisza: 93/106, Fidesz: 13/106).
Diferența pe liste: 45 vs. 42
Observăm, deci, că pe liste diferența dintre cele două partide a fost mică (45 vs 42).
Cele 93 de mandate sunt distribuite prin metoda D'Hondt pe baza voturilor acumulate pe lista națională a partidelor. Aici se adună: voturile interne de listă + voturile prin corespondență (mail-in, doar lista) + voturile de listă de la misiunile externe + voturile reziduale din uninominale.
Cum este posibil, totuși, ca un partid cu ~45% din voturile naționale să câștige doar 12% din circumscripțiile uninominale?
Răspunsul stă în distribuția geografică a voturilor. Sistemul electoral penalizează brutal partidele al căror vot este răspândit relativ uniform, fără să atingă prima poziție în multe locuri. Dacă Fidesz are ~45% peste tot, dar Tisza are 48-50% în 93 de circumscripții, Tisza le ia pe toate cele 93. Voturile Fidesz nu se pierd complet - ele devin töredékszavazatok (voturi fragmentate) și se transferă prin compensare la lista națională, unde produc cele 42 de mandate de listă. De aceea numărul de mandate de listă al Fidesz este atât de mare comparativ cu cel al Tisza: este, literalmente, compensarea pentru circumscripțiile pierdute.
Mecanismul care a propulsat Fidesz propulsează astăzi Tisza
Sistemul mixt a fost gândit de Orbán în 2011-2012 pentru a-l avantaja - în contextul unei opoziții fragmentate, sistemul FPTP (First Past The Post / „câștigătorul ia totul”) în uninominale îți oferă o supermajoritate cu 49% din voturi (cum s-a întâmplat în 2018). Dar același sistem se întoarce împotriva creatorului în clipa în care opoziția se consolidează într-un singur partid care concentrează votul anti-Fidesz. Tisza a luat practic toate uninominalele unde nu existau bastioane Fidesz solide, iar partea proporțională (mandatele de listă) doar a atenuat dezastrul Fidesz, nu l-a salvat.
Practic, mecanismul care a produs supermajoritatea Fidesz în 2014, 2018 și 2022 a produs astăzi supermajoritatea Tisza. Aceeași matematică, doar că de partea cealaltă.
Prezența masivă a dus la două efecte importante:
- A defragmentat opoziția, permițând câștigarea majorității covârșitoare a circumscripțiilor. Practic, Parlamentul a devenit tripartit. DK (Coaliția Democratică), care a fost al doilea partid din Ungaria la alegerile din 2018, de data aceasta nici nu a mai atins pragul de 5%; în legislatura precedentă intraseră în Parlament nu mai puțin de 7 partide.
- A redus importanța diasporei.
Acest ultim punct are nevoie de o detaliere: reforma lui Orbán din 2011-2012 a introdus votul prin corespondență pentru cca. 500.000 de etnici maghiari din vecinătate - exclusiv pentru lista națională, nu pentru uninominale. Scopul a fost un avantaj structural pentru Fidesz, acesta având mereu 90-94% din acest bazin electoral.
Cifrele brute sunt aproape identice între cicluri:
2022: ~268.000 voturi valide, ~250.000 către Fidesz.
2026: ~280.000 voturi valide estimate, probabil tot 250.000 către Fidesz.
Dar ponderea s-a prăbușit:
2022: 4,7% din totalul de listă (5,71M voturi).
2026: 3,4% din totalul de listă (7,20M voturi).
Prezența internă a sărit de la 69,5% la 79%, adică un plus de peste 1 milion de voturi domestice. Fiecare vot intern aduce o diluare a voturilor prin corespondență. În mandate, asta s-ar traduce astfel: avantajul net al Fidesz din diaspora a scăzut de la ~3-4 mandate in 2022 la doar ~1-2 (2026). Obiectivul Tisza a fost să depășească pragul de 66% (supermajoritatea), iar mandatele câștigate suplimentar prin diluarea diasporei au contribuit la aceasta.
Un ultim comentariu referitor la diasporă vizează distribuția acesteia: în afara țărilor din jurul Ungariei (România, Serbia, Slovacia și Ucraina), unde au votat cca. 250.000 de persoane prin corespondență, voturile din misiunile diplomatice din restul lumii au fost infime: 85.000 în total. Asta în comparație cu cei 1,6 milioane de români care au votat în străinătate la ultimele alegeri. Adică România, la o populație de două ori mai mare decât a Ungariei, are o diasporă activă politic de peste 5 ori mai mare (luând în calcul și cei 250.000 de votanți maghiari prin corespondență)” explică Dan Boabeș.