Ilinca Popescu este o tânără româncă pasionată de călătorii și spiritualitate, care și-a propus să înțeleagă credința dincolo de granițe și etichete. Deși se declară creștin-ortodoxă practicantă, a studiat mai multe religii, fascinată de modul diferit în care oamenii din alte culturi se raportează la divinitate.
În urma experiențelor sale, Ilinca spune că nu există religii „corecte” sau „greșite”, ci doar moduri diferite de a-ți cultiva interiorul. Ea susține că nu este nevoie să te convertești pentru a împrumuta valori sau practici care te ajută să crești spiritual și povestește că, în templele budiste, l-a simțit pe Dumnezeul ei mai aproape ca niciodată.
Ilinca își documentează călătoriile pe TikTok și Instagram, însă conținutul ei nu este axat exclusiv pe religie, ci pe experiențele autentice trăite în jurul lumii. Ea consideră că religia este un act profund intim, care nu trebuie afișat ostentativ, ci trăit în interior, despre care a ales să vorbească în exclusivitate pentru DCNEWS.
„Nu m-am rugat la alții. M-am rugat mai mult”
Experiențele Ilincăi au început cu ani de călătorii și întâlniri cu alte culturi și ritualuri.
„Am călătorit până acum în peste 48 de țări, iar anul trecut am petrecut prima lună din an în Sri Lanka si următoarea în India, unde am absolvit cursul de instructor yoga chiar în capitala mondiala Yoga, Rishikesh. Acolo am avut ocazia să particip la multe ceremonii și ritualuri care pun un accent uriaș pe recunoștință.
Sunt o persoană foarte religioasă, merg la biserică și cred în Dumnezeu 100%. Nu m-am rugat la alții. M-am rugat mai mult. În Asia am învățat ce înseamnă cu adevărat recunoștința și am simțit mai profund ca oricând că Dumnezeu este cu mine oriunde merg, la orice pas fac și în absolut orice secundă din viața mea”, spune aceasta.
„În unele religii nu se cer lucruri, se mulțumește”
Ajunsă pentru prima dată în Bali, Ilinca a observat diferențe majore între modul occidental și cel asiatic de a se ruga.
„Acum sunt pentru prima dată în Bali și am vizitat templele lor cu apă sfințită, unde oamenii nu cer lucruri materiale, ci mulțumesc Universului și lui Dumnezeu pentru ceea ce au deja. Mulți români sunt reticenți față de aceste practici și cred că te rogi la Buddha sau la alți zei, dar nu este deloc cazul. Eu mă rog în continuare Dumnezeului meu. Aceste ceremonii m-au ajutat doar să conștientizez cât de prezent este Dumnezeu în viața mea și cât de important este să mulțumim, nu doar să cerem.
Călătoritul mi-a deschis enorm de multe oportunități și m-a făcut să văd lumea și viața cu alți ochi. M-a ajutat să înțeleg că lucrurile care odată mi se păreau extrem de importante, statutul, puterea, banii, lucrurile materiale, ceea ce deții, nu mai sunt la fel de relevante. Mult mai important este să fii fericit, să trăiești în armonie cu sufletul tău, să fii prezent și recunoscător”, mai adaugă tânăra.
„Oameni simpli, dar mai fericiți”
Observațiile din Asia de Sud-Est au dus la o comparație directă cu stilul de viață occidental.
„În ultimele luni am stat 35 de zile în Vietnam, iar acum sunt în Bali, unde voi rămâne timp de două luni. În ambele locuri am observat același lucru: oamenii sunt mai simpli, mai deschiși și, paradoxal, mult mai fericiți. Copiii se joacă afară, fără telefoane sau jucării sofisticate, oamenii petrec timp cu familia și prietenii și sunt recunoscători pentru lucrurile de bază: pentru mâncare, pentru natură, pentru faptul că au o casă și liniște.
Cred că avem multe de învățat de la ei. Nu trebuie să ne schimbăm la religia lor în sine, ci să preluăm felul în care se raportează la viață, la natură și la divinitate. Noi cerem. Ei mulțumesc. Poate de aici vine diferența”, sesizează Ilinca.
„O spiritualitate mai umană, fără rușine”
Un alt aspect care a impresionat-o profund pe Ilinca este ritualul zilnic al recunoștinței, care încurajează la o relație mai firească cu divinitatea, în care nu se cere perfecțiunea, ci se axează pe recunoașterea defectelor.
„Un alt lucru care m-a impresionat profund în India, Sri Lanka, Vietnam și aici, în Indonezia, este faptul că oamenii își încep ziua cu rugăciunea și cu ofrandele. Înainte de orice masă, înainte de muncă sau de activitățile zilnice, ei le duc zeilor lor mâncare, băutură, flori sau obiecte simbolice, ca formă de mulțumire. Zeii lor sunt aleși încă de la naștere, la fel cum noi purtăm uneori nume de sfinți, iar această practică seamănă cu o pomană, doar că se face zilnic, nu ocazional.
În aceste ritualuri, ofrandele pot include inclusiv băuturi alcoolice sau țigări. Asta arată că zeii sunt percepuți ca fiind mai aproape de oameni, nu ca entități perfecte și inaccesibile. Nimeni nu este fără de păcat sau fără de vicii, iar aceste gesturi nu sunt despre vinovăție sau rușine, ci despre acceptare. Spre deosebire de modul în care noi asociem adesea credința cu sentimentul de păcat, aici spiritualitatea este trăită mai firesc, mai uman.
Cred cu tărie că acest ritual constant îi face mai conștienți, mai prezenți și mult mai recunoscători pentru tot ceea ce au și pentru tot ce îi înconjoară”, încheie Ilinca.