Controversa nu se referă doar la un operator economic, ci la eficiența unui model administrativ care continuă să producă mii de eutanasii, în timp ce fenomenul abandonului persistă.
Cifrele din teren
În județul Iași, mai multe localități au devenit exemplu în dezbaterea actuală. Emma Stratulat, reprezentanta Save Our Paws Iași, a prezentat situația din trei comune.
În Aroneanu, în perioada 2023–2025, au fost identificați anual între 50 și 60 de câini fără stăpân, majoritatea fiind eutanasiați, cu costuri care au depășit 58.000 de lei într-un singur an. În Ciurea, în același interval, bugetele alocate au depășit 485.000 de lei, fiind raportate peste 400 de eutanasii și doar câteva zeci de adopții. În Voinești, peste 85 dintre cei 91 de câini capturați au fost eutanasiați, la un cost apropiat de 200.000 de lei.
„Nu vorbim despre un caz descoperit peste noapte, ci despre un model care se repetă în mai multe localități”, spune Emma Stratulat. În opinia sa, raportul dintre numărul mare de eutanasii și cel redus al adopțiilor ridică întrebări legitime despre eficiența fondurilor cheltuite.
„Moartea a devenit procedură”
Într-o declarație publică amplă, Laura Fincu, președinta Asociației Sache Vet, califică situația drept un „eșec sistemic”.
„Atunci când moartea devine procedură administrativă și este finanțată din bani publici, nu mai putem vorbi despre excepții, ci despre o responsabilitate instituțională”, afirmă aceasta.
Laura Fincu susține că documentarea realizată în urma sesizărilor primite indică existența unui mecanism care a funcționat constant, sub supravegherea autorităților publice. „Viața a fost redusă la linie de buget, iar moartea a devenit procedură”, spune ea, atrăgând atenția asupra lipsei sterilizării sistematice, a contractelor netransparente și a deficiențelor de control.
În opinia sa, problema nu poate fi tratată ca o serie de incidente izolate, ci necesită verificări independente și asumare instituțională reală.
Solicitări de intervenție
Ioana Cosma, președinta Asociației Dreptate pentru Animale, consideră că momentul actual reprezintă un test pentru instituțiile statului.
„Cazul Vetmedan nu este singular, însă este cel aflat în acest moment în atenția publică. Autoritățile statului, prin omisiune, inacțiune sau acțiuni ineficiente, plătesc moartea cu sume incredibile”, afirmă Ioana Cosma.
Ea face referire la valoarea totală a contractelor și solicită intervenții din partea structurilor competente de control. „Într-o țară normală, astăzi — poliția, DIICOT-ul, DSV-ul și Colegiul Medicilor Veterinari — ar fi descins deja la adăpost.” Ioana Cosma cere primăriilor care au contracte cu Vetmedan să analizeze oportunitatea rezilierii acestora, subliniind că situația actuală reprezintă „un test al umanității”.
Reacția din administrație
Din zona administrației publice, reacția vine și din județul Ilfov. Hilde Tudora, director în cadrul Direcției de Protecție a Animalelor Ilfov, face o distincție clară între procedura legală de eutanasiere și imaginile care au circulat în spațiul public.
„Eutanasia înseamnă moarte fără suferință. Acolo e moarte în chinuri”, afirmă aceasta, calificând situația drept o încălcare gravă a legii protecției animalelor.
În opinia sa, modelul bazat pe eliminare în masă nu produce rezultate durabile. „Nu e niciuna dintre localitățile care au contracte cu această firmă care să fi rezolvat problema animalelor singure. Tocmai pentru că eutanasia în masă nu e o soluție.”
Hilde Tudora indică drept alternativă proiectul legislativ axat pe sterilizare în masă și prevenție. „Problema câinilor fără stăpân este o problemă de interes național, care nu mai poate fi ignorată. Ea trebuie real rezolvată. Și nu se poate altfel decât prin castrare în masă.”
Lecția Bucureștiului
Experiența Bucureștiului este invocată ca exemplu de schimbare de paradigmă. Tudor-Tim Ionescu, expert în politici publice de protecția animalelor, implicat în reforma prin care Bucureștiul a devenit un model de gestionare bazată pe prevenție și control, atrage atenția asupra lecțiilor din capitală.
„Am trecut prin această etapă la București. Știu cum arată presiunea publică și tentația de a trata problema prin eliminare rapidă. Dar exterminarea nu rezolvă fenomenul, îl amână.”
În opinia sa, cadrul legal existent oferă instrumente suficiente, însă aplicarea lor consecventă face diferența. „Problema nu este lipsa legilor. Avem cadrul legal. Problema este aplicarea lor și absența unei strategii coerente pe termen mediu și lung. Dacă direcționezi zeci de milioane de lei către un mecanism care produce mii de morți, trebuie să poți demonstra că ai redus abandonul și reproducerea necontrolată. Altfel, vorbim despre o reacție administrativă, nu despre o politică publică.”
O dezbatere care depășește un singur caz
Cazul Vetmedan Vrancea pune sub lupă mai mult decât activitatea unei firme. El scoate în evidență fragilitatea unui sistem în care prevenția rămâne secundară, iar intervenția are loc, de regulă, după ce problema devine vizibilă.
Întrebarea esențială rămâne dacă modelul actual reduce pe termen lung numărul câinilor abandonați sau doar gestionează temporar efectele. În lipsa unor politici coerente de sterilizare, identificare și responsabilizare a proprietarilor, ciclul riscă să se repete.
Iar atunci când sumele ajung la zeci de milioane de lei pentru un singur operator, dezbaterea nu mai este doar una etică. Devine o discuție despre eficiență administrativă, control instituțional și responsabilitate publică.