„Sistemul judiciar înțelege preocuparea autorității executive pentru reforma financiară a statului, dar orice discuție despre justiție care nu include justiția nu este decât o formă de a ignora principiul separării puterilor statului și a mecanismului echilibrului între autorități, indispensabile unei democrații europene”, a transmis Secția de procurori a CSM, subliniind că legitimitatea și stabilitatea statului de drept depind tocmai de respectarea acestor fundamente.
Parchetele din România sunt organizate pe patru grade de jurisdicție, asemenea instanțelor. În acest sistem, funcționează 176 de parchete la primul grad, 42 la al doilea, 15 la al treilea și un singur parchet la al patrulea nivel — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care coordonează și direcțiile specializate. În prezent, la nivelul primului grad de jurisdicție activează 1.114 procurori, reprezentând aproape jumătate (49%) din totalul de 2.284 procurori aflați în activitate.
Situația încărcăturii de dosare este însă una alarmantă. „Conform datelor statistice aflate la dispoziția secției, încărcătura medie pe procuror în România în anul 2024 (la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii) a fost de 1.549 de dosare penale, cu vârfuri de încărcare de 5.570 dosare pe procuror”, se arată în comunicat. La nivelul parchetelor inferioare, un procuror câștigă între 10.400 lei net și, după 25 de ani de activitate, poate ajunge la 16.000 lei net lunar. În schimb, la vârful ierarhiei, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, veniturile nete sunt cuprinse între 18.000 lei și 25.000 lei lunar.
Mai mult, din totalul procurorilor activi, peste 900, adică 39%, sunt încadrați în intervalul salarial de 10.400 lei net – 12.954 lei net. În acest context, Secția pentru procurori a atras atenția asupra manipulării frecvente a informațiilor: „Faptul că în spațiul public sunt vehiculate veniturile brute ale procurorilor cu cele mai mari funcții și cu cea mai mare vechime și prezentate ca regulă de salarizare nu este decât o mostră de informare interesată, creată să genereze discordie”.
În ceea ce privește pensiile de serviciu, datele oficiale contrazic de asemenea percepția publică potrivit căreia acestea ar reprezenta o povară majoră pentru buget. În România există în prezent peste 215.000 de pensii de serviciu, însă doar puțin peste 5.000 aparțin magistraților, ceea ce înseamnă un procent de maximum 4% din total. Chiar și așa, aceste pensii au fost adesea ținta unor campanii publice, fiind scoase din context și prezentate exagerat. „Modificările legislative continue din ultimii 20 de ani au asimilat magistraților și alte categorii de personal (din justiție sau nu) care nu au îndeplinit funcția de judecător sau procuror, dar au beneficiat și beneficiază de pensie de serviciu, deși vechimea efectivă în magistratură a acestora a fost și de câteva luni”, subliniază comunicatul CSM.
Reprezentanții Secției de procurori avertizează și asupra felului în care aceste neadevăruri propagate constant în spațiul public, exploatând obligația magistraților de rezervă, au transformat justiția într-o țintă preferată a altor autorități. „Proliferarea acestor neadevăruri în spațiul public, profitând de obligația de rezervă (tăcere) a magistraților au făcut din justiție ținta predilectă a celorlalte autorități și a determinat biasarea societății în raport cu justiția, neinteresând că ar afecta însăși fundația statului de drept”, se arată în comunicat.
Din perspectiva reglementărilor legale, comunicatul arată că din 2017 și până în prezent, legea privind statutul judecătorilor și procurorilor a fost modificată de trei ori, iar dispozițiile referitoare la pensiile de serviciu de patru ori, ultima oară în 2023, când s-a închis jalonul PNRR convenit cu Comisia Europeană. Atunci s-a stabilit, de comun acord cu celelalte autorități ale statului, reducerea pensiilor astfel încât acestea să nu depășească salariile în plată și creșterea graduală a vârstei de pensionare până la 60 de ani, potrivit unui algoritm acceptat de toate părțile. Totuși, problema are rădăcini mai vechi. „De fapt, magistrații semnalaseră încă din anul 2018 aberațiile modificărilor legislative care constituiau, de fapt, invitații de pensionare pentru magistrații care îndeplineau condițiile de vechime. În acest context, faptul că legiuitorul a generat premisa, apoi a acuzat magistrații de deznodământul predictibil nu face decât să creeze consternare în sistemul judiciar și confuzie în societate”, au mai transmis reprezentanții CSM.