Începând cu 1 noiembrie, Robert van Langh îl va succeda pe Harry Tupan, care se va pensiona în septembrie. Van Langh vine de la Muzeul Rijksmuseum, unde a fost timp de mulți ani șeful departamentului de Conservare și Știință. Noul director are o pregătire solidă în domeniul artei și științei. A colaborat anterior cu muzee din New York, Florența și Los Angeles și a fost co-fondator al institutului de cercetare NICAS. De asemenea, a studiat la Anvers și a obținut titlul de doctor la Universitatea Tehnică din Delft, potrivit rtvdrenthe.
Van Langh a aplicat pentru acest post într-o perioadă agitată, în urma jafului de artă care a adus Muzeul Drents pe prima pagină a ziarelor la începutul acestui an. În noaptea de 24 spre 25 ianuarie au fost furate coiful de aur de la Cotofenesti și trei brățări dacice, cu o valoare totală de aproape 6 milioane de euro. Deși au fost arestați șapte suspecți, operele de artă nu au fost încă recuperate nici până în prezent.
„A avut un impact asupra personalului, dar simt că oamenii vor să meargă mai departe. Ce a fost, a fost, acum ne concentrăm pe viitor”, a spus Van Langh, citat de rtvdrenthe.
În acest viitor va avea un rol și muzeul De Buitenplaats din Eelde, care face parte din Muzeul Drents încă de anul trecut.
Coiful de la Coţofeneşti, o piesă de valoare inestimabilă pentru România
„Coiful princiar getic de la Coţofeneşti, secol IV î. Hr. a fost descoperit întâmplător în 1928, în satul Coţofeneşti, comuna Vărbilău, judeţul Prahova. Piesa fusese îngropată izolat într-o aşezare Latène, deci într-un mediu local traco-getic.
Calota conică din foaie de aur (partea superioară lipseşte), este ornată de rozete conice dispuse în rânduri orizontale. Frontalul dreptunghiular, decorat cu o pereche de ochi proeminenţi şi sprâncene răsucite în sus este tipic getic. Pe obrăzarele fixe, dreptunghiulare, de asemenea specifice geților, este reprezentată câte o scenă de sacrificiu înfățișând un războinic înjunghiind un berbec, iar fiecare obrăzar are câte un orificiu la bază. Apărătoarea de ceafă, dreaptă, este împărţită în două registre decorate cu animale fantastice.
Ca şi în cazul coifurilor princiare getice de la Cucuteni-Băiceni, judeţul Iaşi, Peretu, judeţul Teleorman, Agighiol, judeţul Tulcea şi Porţile de Fier, judeţul Mehedinţi, se remarcă şi la piesa descoperită la Coţofeneşti influenţele stilistice persane şi greceşti sau scitice, cum sunt scenele de sacrificiu, care ornamentează obrăzarele, sau decorul de frize cu animale fantastice de pe apărătoarea de ceafă, dar şi elemente specific getice, cum sunt reprezentarea ochilor apotropaici de pe frontal.
Coiful poate fi considerat o capodoperă a artei orfevriere traco-getice, tehnica de execuţie fiind de manieră locală“, a transmis Muzeul Național de Istorie a României despre coiful de aur de la Coțofenești.