Potrivit cercetării, care se bazează pe datele Eurostat 2023, românii sunt nemulțumiți de modul în care funcționează instituțiile statului. Această nemulțumire nu afectează doar percepția față de instituții, ci și satisfacția generală cu viața. În contextul Uniunii Europene, România și țările din sudul continentului împărtășesc această stare de insatisfacție, în contrast cu statele nordice – precum Danemarca, Finlanda și Suedia – unde populațiile se declară în mare măsură mulțumite de modul în care funcționează instituțiile. Polonia este o excepție printe țările din fostul bloc sovietic, satisfacția pentru modul în care funcționează statul depășind nivelul din țări bogate ca Belgia sau Austria.
Harta nemulțumirii în România
Analiza detaliată a regiunilor de dezvoltare din România relevă diferențe semnificative. Singura regiune în care populația consideră, în majoritate, că instituțiile funcționează eficient este regiunea Centru, în mare parte suprapusă cu Transilvania Centrală. La polul opus, regiunile Sud-Est, Sud Muntenia și Oltenia se confruntă cu cele mai mari niveluri de nemulțumire instituțională. Regiunea București-Ilfov, deși este centrul economic și administrativ al țării, se situează doar la un nivel mediu de satisfacție instituțională.
Studiul sugerează că nemulțumirea instituțională în România are rădăcini adânci, fiind influențată de factori precum corupția, lipsa de meritocrație, transparența redusă și organizarea instituțională deficitară. De asemenea, analiza evidențiază și rolul factorilor socio-demografici: tinerii bărbați, cu niveluri ridicate de educație și venituri, care locuiesc în mediul rural, tind să fie mai mulțumiți de instituții.
Sărăcia și proasta administrație: un cerc vicios
Diferențele regionale semnificative par să fie legate de nivelul de dezvoltare economică și de performanța administrației publice. Regiunile sudice ale țării, caracterizate prin sărăcie și infrastructură slab dezvoltată, sunt cel mai afectate de insatisfacție. În contrast, regiunile mai dezvoltate din centrul și vestul țării înregistrează niveluri mai ridicate de satisfacție.
Analiza extinsă, care include variabile precum clasa socială subiectivă și satisfacția financiară, confirmă că România, alături de țările sudice ale Europei, rămâne un mediu propice pentru nemulțumire instituțională. În schimb, state precum Polonia demonstrează că un sistem instituțional eficient poate genera satisfacție chiar și în contextul est-european.
Studiul atrage atenția asupra unei concluzii clare: nemulțumirea instituțională este o problemă profundă, structurată, și care necesită soluții bine fundamentate. Simplificarea dezbaterilor la nivel economic sau folosirea unor metafore generale nu vor aduce rezultate. Este nevoie de politici publice bine fundamentate, bazate pe analize detaliate ale contextului regional și ale nevoilor populației.
România are nevoie de o abordare integrată, care să combată cauzele nemulțumirii instituționale – de la corupție și ineficiență administrativă la sărăcie și inegalitate – pentru a-și recâștiga încrederea cetățenilor în instituțiile statului.
Creșterea corupției, sistematic însoțită de insatisfacție instituțională
”Analize comparative de acest gen, aprofundate cât se poate, ar putea contribui la fundamentarea unor politici sociale adecvate, scrie prod. Dumitru Sandu. Altfel, discutând numai în termeni strict economici sau cu metafore generice, nu se poate ajunge la soluții. Validarea multiplă a QUANTISAT, cu care am operat în abordarea metodologică, se cere a fi continuată. Satisfacția instituțională este o consecință importantă a gradului de corupție care afectează (poate afecta) instituțiile publice.
Comparația dintre QUANTISAT și CPI, elaborat de Transparency International și aplicat pe scară largă la nivel mondial, merită să fie aprofundată. Relația dintre cei doi indici, QUANTISAT și CPI, este deosebit de puternică în special pentru cazul societăților din partea estică a Uniunii Europene: creșterea corupției este sistematic însoțită de reducerea satisfacției instituționale (QUANTISAT)”, concluzionează studiul citat.