Cu doar o zi înainte de intrarea în vigoare a Legii medierii, organizațiile pentru drepturile femeilor fac scandal și cer eliminarea violului din textul legii. Alina Gorghiu, inițiatorul acestei legi, spune că nemulțumirile lor sunt nefondate.
”Cred ca toate aceste temeri ale acestor asociații sunt nefondate și sunt consecința unei campanii de dezinformare”, a declarat Alina Gorghiu pentru DeCe News. Alina Gorghiu a explicat că violul nu este menționat în mod expres în lege. ”Nici violul și nicio altă infracțiune nu sunt menționate în mod expres în Legea 192/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea 115/2012 și OUG 90/2012. Cred că aceasta este prima confuzie. Încă din anul 2006, Legea 192/2006 privind medierea și exercitarea profesiei de mediator a prevăzut in art. 61 alin. 1 posibilitatea medierii în acele cauze penale în care victima se poate împacă cu făptuitorul sau poate să-și retragă plângerea prealabilă. Infracțiunile pentru cercetarea cărora este nevoie ca victima să depună o plângere prealabilă și care nu se cercetează din oficiu sunt prevăzute în Codul penal, în mod expres. În cazul acestor infracțiuni este posibilă, de la caz la caz, fie retragerea plângerii de către victima, fie împăcarea părților, fie ambele soluții. În situația în care victima își retrage plângerea, sau alege să seîimpace cu făptuitorul, acțiunea penală se stinge. Altfel spus, statul nu-l mai poate pedepsi pe făptuitor dacă victima nu mai dorește acest lucru. Printre cazurile în care victima poate alege să nu depună plângere sau să își retragă această plângere fără a justifica vreun motiv se află și violul în forma simplă (197 alin. 1 C.pen.) Posibilitatea retragerii plângerii prealabile în cazurile expres prevăzute de lege există încă din anul 1936. Posibilitatea victimei de a solicita în cadrul unui proces penal despăgubiri există din anul 1864. Astfel, din punctul de vedere al posibilității de sancționare a făptuitorului, Legea 115/2012 nu aduce nimic nou. Singurul lucru pe care îl aduce nou aceasta lege în ceea ce privește medierea penală, este faptul că victima are posibilitatea de a participa, singura sau împreună cu făptuitorul la o ședință de informare gratuită cu privire la avantajele medierii și își poate astfel valorifica pe deplin dreptul de a alege calea cea mai potrivită pentru ea. Vorbesc despre o posibilitate și nu o obligație, deoarece deși art. 601 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din Legea 192/2006 modificată prin Legea 115/2012 si OUG 90/2012 vorbesc despre obligativitatea de a participa la ședința de informare, studierea atentă a prevederilor art. 2 alin. 12 si a art. 601 alin. 1 lit. g) scot în evidență faptul că inadmisibilitatea se aplica doar în materie civilaăsi nu în materie penală. Art. 2 alin. 12 vorbeste despre cerere de chemare în judecată și despre reclamant. Acești termeni sunt specifici procesului civil. De asemenea, potrivit acestui articol, inadmisibilitatea se aplică doar în cazurile prevazute la art. 601 lit. a)-f). Prevederile referitoare la ședința de informare în materie penală se afla la art. 601 lit. g). Prin urmare, dacă nu există sancțiune nu se poate susține că ședința de informare este obligatorie în materie penală. Mai mult aceste prevederi vorbesc despre necesitatea ca victima să își exprime consimțământul de a participa la ședința de informare alături de făptuitor”, a spus Alina Gorghiu. Legea Medierii (115/2012), adoptată anul trecut, prevede obligativitatea părților de a asista la o ședință de informare asupra „avantajelor medierii” înainte de judecarea cauzei în fața instanței.