"Eu eram cu Țălnar toată ziua și am mai fost la câteva mese când era președinte la FC Național. În ’94, m-am dus să mă fac arbitru. Țălnar i-a zis asta lui nea Cornel. M-a văzut el cu Dinamo și a zis așa: "Nu are cum. Ăsta face ravagii." Eu, fiind un băiat de bani gata, nu aveam ce să fac cu banii.
Țălnar a venit odată la mine, în ’91. În loc de bibliotecă, aveam bani. Când a deschis și a văzut că în bibliotecă e plin de bani, a fugit din casă. În loc de cărți, era plin de bani. A fugit din casă, a crezut că am spart banca. Erau teancuri de 100 de lei”, a povestit Cristi Borcea pentru Fanatik.
"M-a luat la înjurături"
"Așa i-am făcut și lui nea Cornel, în ’98. M-am mutat în Pantelimon. El a venit cu un tablou cadou. Se așază, își aprinde trabucul și zice: "Unde e biblioteca?". I-am arătat: "Uite, nea Cornel, aici e biblioteca". Nu aveam nicio carte, îți dai seama. M-a luat la înjurături.
Când am venit la Dinamo, văzându-mă așa de nebun și având și bani, m-au pus director de marketing, în ianuarie ’95. În prima ședință au zis: "Facem o societate, dăm, luăm taxele." Și, până la urmă, am făcut. Am ajutat financiar și ușor, ușor…”, a mai povestit fostul acționar și președinte al Dinamo.
"Vreau și eu să mai mergem la un restaurant, dar nu socializează"
Cristi Borcea a mărturisit că a avut o relație strânsă cu Cornel Dinu, deși, azi, abia dacă mai reușesc să comunice.
"Stăteam lângă nea Cornel, din 1995 până în 2000, cred, minim 15-16 ore pe zi. Îl lăsam acasă și îl luam. Acum asta e cea mai mare durere a mea. Nu știu ce să fac. Vorbesc cu el, dar nu iese din casă. Vreau și eu să mai mergem la un restaurant, dar nu socializează.”