O destinație cândva rezervată exploratorilor și cercetătorilor, Antarctica devine tot mai accesibilă pentru turiști. Dacă în urmă cu aproximativ 30 de ani mai puțin de 8.000 de persoane ajungeau anual pe continentul înghețat, în sezonul 2023-2024 numărul a explodat la aproape 125.000 de turiști. Potrivit estimărilor, acest trend se va accentua: până în 2034, Antarctica ar putea primi între 285.000 și 450.000 de vizitatori pe sezon, în funcție de scenariu, conform Reuters.
Majoritatea turiștilor ajung în Peninsula Antarctică, adesea cu nave de croazieră, dar tot mai mulți explorează și regiuni mai puțin accesibile, cum ar fi Marea Ross sau interiorul continentului.
Un ecosistem fragil în pericol: de la poluare la tulburarea faunei
Fascinația față de Antarctica are un preț. Experții atrag atenția că turismul în masă pune presiune asupra ecosistemului extrem de fragil. Turiștii pot contribui la:
- compactarea solului
- călcarea vegetației fragile
- introducerea de agenți patogeni sau specii invazive
- perturbarea coloniilor de foci și păsări în timpul reproducerii
Chiar și atunci când turiștii nu coboară pe continent, navele de croazieră afectează mediul prin poluarea fonică, a aerului și a apei, iar ancorarea poate deteriora ireversibil fundul mării.
Nava de croazieră, o bombă climatică plutitoare
Dincolo de impactul local, turismul în Antarctica contribuie și la criza climatică globală. Fiecare croazieră către continentul sudic generează între 3,2 și 4,1 tone de emisii de carbon per turist – echivalentul emisiilor anuale ale unui om obișnuit. Aceasta fără a include transportul până la porturile de îmbarcare.
În Peninsula Antarctică, topirea ghețarilor, retragerea calotelor și dispariția gheții marine sunt efecte directe ale încălzirii globale – o încălzire alimentată inclusiv de turismul poluant.
Încotro ne îndreptăm? Soluții economice pentru o problemă de mediu
Gestionarea fluxului tot mai mare de turiști este o provocare unică, dat fiind că Antarctica nu este sub jurisdicția unei singure țări. Tratatul Antarctic și Asociația Internațională a Operatorilor de Turism (IAATO) sunt principalele autorități în zonă, dar au mijloace limitate de control.
Cercetătorii propun mai multe instrumente economice pentru a preveni o catastrofă ecologică:
Taxă de turism: inspirată din modelul Bhutan, ar putea finanța monitorizarea, aplicarea regulilor și cercetarea științifică.
Sistem de permise cu plafonare și comercializare: un număr limitat de permise ar fi alocat anual operatorilor sau țărilor și tranzacționat pe piață.
Certificări ecologice independente: turiștii ar putea alege companii care reduc amprenta de carbon și evită „greenwashing”-ul.
Situația actuală: reglementările întârzie, riscurile cresc
În prezent, părțile semnatare ale Tratatului Antarctic au elaborat foarte puține reguli obligatorii pentru turism. IAATO, deși a promis reducerea emisiilor cu 50% până în 2050, nu are autoritatea de a limita numărul de turiști.
Între timp, reuniunea internațională care a avut loc recent în Italia a readus problema turismului în prim-plan, însă geopolitica și ritmul lent al negocierilor îngreunează luarea unor decizii eficiente.
Antarctica are nevoie de iubire... dar una responsabilă
Fără acțiuni concrete, Antarctica riscă să devină victima propriei popularități.
„A iubi Antarctica înseamnă și a o proteja de efectele propriei fascinații”, spun specialiștii. Natura sălbatică, liniștea absolută și peisajele pure care atrag turiștii s-ar putea pierde, dacă nu acționăm acum.
Combinația între reglementări, instrumente economice și implicarea operatorilor poate oferi o soluție echilibrată. Până atunci, mesajul este clar: nu mai putem trata Antarctica ca pe o atracție turistică nelimitată. Să nu o iubim până la moarte.