Invitați în emisiunea „Părinți Prezenți”, profesorul Petruț Rizea și jurnalistul Radu Herjeu au taxat dur decizia autorităților de a tăia indemnizația de hrană și voucherele de vacanță cadrelor didactice care depășesc pragul salarial de 6.000 de lei net.
Aceștia consideră măsura o „discriminare arbitrară” care transformă meritocrația și gradele didactice într-un dezavantaj financiar.
„Noaptea minții”: Vechimea și gradele, penalizate de stat
Petruț Rizea, profesor pentru învățământul primar, consideră că actualul sistem de plafonare este de-a dreptul absurd. În opinia sa, statul îi pedepsește exact pe cei care s-au străduit să evolueze în carieră.
„Această decizie e absurdă pentru un om care a muncit zeci de ani și ajunge la salariul de peste 6000 de lei să nu mai primească indemnizația, care e un drept pentru el, pentru că a depășit preagul acesta. Adică, pe premisa că eu acum, dacă mă străduiesc și-mi dau gradele și capăt vechime în sistem și ajung la un salariu bun, e vina mea că am depășit limita și nu mai primească îndemnizația. Adică, mi se pare, noaptea minții. Da, probabil că se gândesc că de la gradul 2 încolo și după 40 de ani profesorii nu mai mănâncă, trăiesc cu aer și cu apă, Am intrat la dietă”, spune Petruț Rizea.
Arbitrariul de la Palatul Victoria: Bogat sau sărac pentru un singur leu
Jurnalistul Radu Herjeu a ridicat semne de întrebare asupra modului în care a fost stabilit acest prag, numindu-l o măsură „aberantă” și lipsită de fundamentare științifică. El a subliniat ironia situației în care o diferență infimă de salariu schimbă total statutul unui angajat în ochii statului.
„Întrebarea mea e de ce 6000 de lei? De ce nu 5500? De ce nu 7232 de lei? Genul ăsta de plafoane, absolut arbitrare, că nu cred că are în spate un studiu care să spună dacă are peste 6000 de lei, deja se descurcă, nu mai are nevoie de bănișorii aceia și nici de voucherele de vacanță. Și apoi întrebarea e: Dacă cineva, în sistem, câștigă 5.999, e amărât, deci poate să primească și voucher și banii de hrană, dar dacă are șase mii și un leu, deja e bogat, hai la revedere, te descurci singur.
Încă o dată, n-ar fi normal să se facă așa ceva. Chiar n-ar fi normal să se facă astfel de discriminări și astfel de împărțiri pe bază arbitrară. A stabilit cineva acolo la Palatul Victoria 6000. Gata. Învârtiți-vă, duceți-vă și rugați-vă să vă scadă salariul cu doi lei ca să ajungeți sub prag și să puteți să luați sutele alea sau cât sunt și să luați și voucherele de vacanță și cu banii pe hrană, sunt și acolo o mie de lei împreună. De asta spun, e încă una dintre măsurile aberante luate anul trecut”, explică Radu Herjeu.
Ruleta rusească a salariilor: „O lună mănânci, una nu”
O problemă tehnică semnalată de Petruț Rizea este fluctuația lunară a veniturilor. Deoarece salarizarea nu oferă o sumă fixă, mulți profesori se trezesc la granița fragilă a pragului impus, ceea ce duce la situații hilare, dar tragice.
„Adevărul e că calculatorul, cel care face salarizarea nu îți dă o sumă fixă, e în funcție de lună și uneori este cu 30 de lei, cu 40 de lei, cu 50 de lei, mai mult sau mai puțin. Înseamnă că poate într-o lună poți să te încadrezi să iei indemnizația de masă, într-o altă lună să nu te încadrezi să iei. O lună mănânci, o lună nu mănânci”, spune acesta.
E acest prag o măsură bugetară, justificată?
Radu Herjeu: „Nu, așa cum n-au fost aproape toate. Hai să fim serioși. Lucru care cred că deranjează foarte tare este că nimeni nu a ieșit să spună „dragi profesori, țara are nevoie de voi și de banii voștri. Iată ce sumă se va strânge dacă noi aplicăm această măsură.
Este o sumă importantă pe care noi o vom folosi la, la, la și la”. Câți bani vor fi? Sunt absolut convins că nu poate să fie foarte mulți, pentru că n-au fost foarte mulți nici din CAS-ul mame. De nicăieri nu s-au strâns sume atât de mari. Chiar dacă se spune că pic cu pic se face marea. Strop cu strop se face mare. Dar câteodată sunt unele zone de unde nu prea mai e ce să storci. Și atunci mai bine iei, nu știu, din alte zone stropii respectivi. Eu nu cred, chiar nu cred că vom rezolva deficitul național cu banii economisiți astfel”.
Vocația nu ține loc de facturi și medicamente
Deși profesorii rămân în sistem datorită pasiunii pentru educație, invitații au avertizat că „vocația” a devenit un paravan sub care statul ascunde lipsa de respect financiar. Petruț Rizea a reamintit că, dincolo de imaginea idealizată a dascălului, se află oameni cu nevoi concrete.
„Există ceva ce trece dincolo de foame, de sete, de facturi, este vocația. Îmi pare rău că sunt ironic, dar chiar am văzut inclusiv astfel de argumente că un profesor, dacă vrea, lucrează și pe 500 de lei pentru că, până la urmă, e vocația. Perfect de acord. E vorba de vocație și un profesor bun are vocație. Dar nu poate să țină vocația de foame, pentru că și tu ești om, și tu ai o familie, și tu trebuie să întreții poate viața unuia sau a mai multor copii, facturi, medicamente, adică și tu ești om. Știu că atunci când eram eu în școală, exista o imagine de necombătut asupra profesorului. Profesorul era undeva acolo sus și părea că nimeni nu poate să-l atingă.
Și noi suntem oameni și avem nevoile noastre și noi nu mai putem și noi plătim facturi și noi cumpărăm și nouă ni se strică lucruri prin casă. Adică trecem prin aceleași probleme prin care trec toți ceilalți. Și, oricât ne-am dorit, vocația nu ne poate ține locul tuturor acestor necesități.
Probabil că până în momentul în care vom avea viziune și strategie și un buget decent pentru educație, probabil că profesorii se vor încăpățâna să nu-și pierdă speranța și se vor gândi că într-un final se vor schimba lucrurile. Așa cum îi cunosc eu pe cei din sistem și pe cei care își doresc să devină profesori, pentru mine, cel puțin, niciodată salariul nu a fost cum să zic, motivul principal pentru care mi-am dorit să ajung profesor.
Deci, cred că în mare parte nu salariul i-a motivat pe oamenii să devină profesori, cât i-a motivat vocația despre care vorbesc unii și care cred că ar ține loc de toate. Dar, asta nu înseamnă că nu avem și noi nevoie de stabilitate financiară, de echilibru, de respect și de integritate, cu tot cu vocație și cu ce vine la pachet această profesie”, încheie profesorul Petruț Rizea.