Potrivit biologului, până în secolul al XVIII-lea, comportamentul de iarnă al păsărilor călătoare era învăluit în mituri și incertitudini: "Până acum câteva sute de ani, habar nu aveam ce fac păsările călătoare iarna. Pur și simplu vedeam că dispar. Erau tot felul de mituri, că se duc pe fundul lacurilor, că stau în copaci, că hibernează".
"Undeva prin secolul al XVIII-lea a fost găsită o barză cu o săgeată în ea revenind în primăvară în Europa - lucru foarte curios. Barza a fost prinsă și săgeata a fost examinată. Toată lumea s-a uitat la ea. Ce-au făcut cu săgeata asta?
Au mers la un muzeu de etnografie și și-au dat seama că săgeata aparținea unui trib din Africa. Era ceva foarte specific al unui trib din Africa. Acela a fost primul indiciu că animalele astea s-ar putea să se ducă în Africa. Și după aia au mai fost găsite câteva exemplare. Și așa și-au dat seama că animalele astea migrează. Apoi s-au gândit că ar trebui să urmărim și noi, dar să nu punem săgeți în păsări", adaugă biologul Viorel Gavril.
Sursa: Pexels
În prezent, rețelele internaționale, cum este EURING, și instituțiile naționale, precum Centrala Ornitologică Română, joacă un rol crucial în colectarea datelor, contribuind la conservarea biodiversității și la înțelegerea dinamicii populațiilor de păsări la nivel global.
"S-au gândit cum să facă cel mai bine și au găsit modelul brățării sau al ceasului. Practic, un inel conține două informații foarte importante - prima este cine a emis acel inel. Iar în Europa chestia asta este foarte bine reglementată printr-un organism numit EURING. Practic este o asociație a tuturor centralelor ornitologe din Europa. La nivel european există acest for, iar o centrală poate să fie (și de cel mai multe ori este) un organism de stat. În cazul României, Centrala Ornitologică Română a fost înființată în 1939, iar la vremea respectivă nu aveam Ministerul Mediului, de aceea a fost înființată în cadrul Universității de Studii Agronomice, la Institutul pentru Protecția Plantelor la vremea respectivă. Iar din 2019 a fost mutată în cadrul Institutului de Biologie. Pe un inel scrie, deci, în primul rând țara. În cazul de față, România. Dacă inelul este mai mare, cum este cel de lebădă, se scrie pe el CE Ornit Bucharest/România. Dar pe cele mai mici scrie doar România. Deci, practic, tu când ai găsit o pasăre sau doar inelul, în cazul nefericit în care pasărea a murit și s-a găsit doar inelul, scrie România", completează biologul.
Sursa: Pexels
"În al doilea rând, există, pe inel, o serie unică. Practic, este ca un CNP. Seria nu trebuie niciodată să se suprapună. Cum niciun CNP nu se dublează, nici seriile astea n-ar trebui suprapuse.
Și, practic, asta face o centrală ornitologică. Ține evidența acestor coduri. Inelele metalice, cum am spus, sunt folosite de peste 100 de ani. Și sunt principală forma de identificare. Cu progresul tehnologic am trecut către inelele de plastic. Este incredibil de mic. Deci, orice inel este atât de bine gândit încât să nu influențeze pasărea", conchide acesta.
Ascultă mai multe aici: