Această descoperire vine în contrast puternic cu cercetări anterioare. De exemplu, un studiu american din 2019 concluziona că indivizii necăsătoriți prezentau un risc semnificativ mai mare de demență față de omologii lor căsătoriți. Totodată, căsătoria a fost îndelung asociată cu o stare de sănătate generală mai bună, longevitate sporită și incidență scăzută a bolilor cardiovasculare, conform Reuters.
Ce arată datele: grupurile necăsătorite au ieșit mai bine
Cercetarea de la Florida State University s-a bazat pe datele a peste 24.000 de americani fără demență la începutul studiului. Participanții au fost monitorizați până la 18 ani, timp în care echipa de cercetători a analizat incidența demenței în rândul celor căsătoriți, divorțați, văduvi și necăsătoriți.
Inițial, toate cele trei categorii de persoane necăsătorite păreau să aibă un risc mai mic. Dar după ajustări pentru factori precum fumatul, depresia sau stilul de viață, doar divorțații și necăsătoriții au continuat să prezinte un risc semnificativ mai redus. Cazul văduvilor a devenit statistic irelevant după corecții.
Mai mult, cercetătorii au observat că riscul era diferit în funcție de tipul demenței. Persoanele necăsătorite erau mai puțin susceptibile să dezvolte boala Alzheimer – forma cea mai comună de demență – dar acest efect nu s-a aplicat și pentru forme mai rare, cum ar fi demența vasculară.
Posibile explicații: eroarea de constatare și dinamica relațională
Una dintre teoriile propuse este legată de așa-numita „eroare de constatare”. Soții, observând semne timpurii de confuzie sau pierderi de memorie, pot încuraja un diagnostic precoce – ceea ce poate duce la o supraestimare a cazurilor de demență în rândul celor căsătoriți.
Totuși, studiul a fost conceput să reducă acest risc: toți participanții erau evaluați anual de către un specialist. Așadar, posibilitatea unei simple supradiagnosticări nu este suficientă pentru a explica complet rezultatele.
Cercetătorii sugerează și că eșantionul folosit – bazat pe date din Centrul Național de Coordonare Alzheimer (NACC) – ar putea fi parțial nereprezentativ. Participanții aveau în general venituri mai ridicate, proveneau din medii similare etnic și 64% dintre ei erau căsătoriți. Aceste caracteristici pot influența aplicabilitatea concluziilor în general.
Factorii invizibili ai relațiilor: nu statutul, ci calitatea contează
Mai interesant este faptul că studiul scoate în evidență cât de complex este impactul relațiilor asupra sănătății creierului. Nu doar dacă ești căsătorit, ci calitatea relației, nivelul de satisfacție, sprijinul emoțional și rețelele sociale par să conteze. De exemplu, persoanele singure dar bine integrate social și active pot fi mai protejate împotriva declinului cognitiv decât persoane căsătorite, dar izolate sau aflate în relații tensionate.
Această perspectivă este susținută și de o meta-analiză anterioară, care a constatat rezultate mixte în legătura dintre căsătorie și demență. Noul studiu aduce un argument puternic că mariajul nu este o garanție a unei sănătăți cognitive bune.
Relațiile și creierul – o legătură mai subtilă decât credeam
Conform autorilor studiului, rezultatele ar trebui să încurajeze o reevaluare a ideii că mariajul este automat benefic pentru sănătate. În loc să ne concentrăm exclusiv pe statutul marital, poate că ar fi mai relevant să investigăm calitatea conexiunilor sociale, sentimentele de apartenență, sprijinul reciproc și satisfacția de viață.
Până la noi cercetări, un lucru este cert: sănătatea mintală, ca și iubirea, este mult mai complicată decât pare la prima vedere.