România dispune de numeroase resurse pentru înmulțirea și creșterea peștelui, însă cadrul legal și dezvoltarea acestui segment trebuie adaptate la realitățile din prezent, astfel încât să avem o resursă piscicolă de care să profităm la adevăratul potențial.
„Au fost proteste împotriva unor legi din epoca Dragnea, dar nu împotriva suspendării acestei taxe de pescuit“, a spus Val Vâlcu, referindu-se la una dintre cele 102 taxe nefiscale eliminate în ianuarie 2017.
„În cadrul ANPA avem Comitetul Consultativ pe Pescuit și Comitetul Consultativ pe Acvacultură. După solicitările mediului privat și ale pescarilor, s-a ridicat problema introducerii unei taxe, iar suma propusă a fost de 60 de lei. Această taxă ar putea genera aproximativ 2 milioane de euro pentru repopulări, ceea ce cred că este o sumă semnificativă“, a mai adăugat el.
Totuși, România are nevoie de investiții nu doar în repopulări, ci și în decolmatarea unor lacuri, pentru a permite peștilor să se dezvolte. Președintele ANPA a dat exemplul Cehiei, o țară despre care nu te-ai aștepta să aibă expertiză în acvacultură“, a precizat Marian Avram.
Țara din Europa care a reușit să își dezvolte acvacultura
Președintele Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) a dat ca exemplu Cehia, o țară mică din Europa Centrală, care a reușit să își amenajeze zonele de acvacultură.
„În Cehia există iazuri sau lacuri artificiale vechi de 500-600 de ani, care sunt decolmatate și reamenajate pentru acvacultură și pescuit prin programe guvernamentale. Deși pare o țară mică, acolo lucrurile funcționează foarte bine.
Dacă ne referim la lacul Brateș sau alte lacuri din România, este imperativ să existe programe de decolmatare, deoarece nivelul apei nu mai permite peștilor să trăiască. Dacă adâncimea apei este mai mică de 2,5 metri, nu putem vorbi de acvacultură. Există zone colmatate unde apa mai are doar 50-70 de centimetri. Implementarea unui astfel de program necesită eforturi, dar prin schimbări legislative poate deveni realizabil“, a punctat Marian Avram.
„Adică să implicăm sectorul privat“, a completat Val Vâlcu.
„Exact! Prin contract, investițiile ar putea fi deduse din obligațiile către stat, astfel încât toate părțile să fie mulțumite. În câțiva ani am putea avea atât pește, cât și o activitate economică viabilă.
Ne dorim nu doar producție, ci și procesare și dezvoltarea unui segment de prelucrare. Un pas important îl reprezintă punctele gastronomice locale – nu doar vânzarea peștelui, ci și valorificarea lui. Astfel, păstrând tradiția, îmbunătățim climatul de agroturism și turism în zonele pescărești și aducem o valoare adăugată turismului. Tendința este de a consuma produse proaspete, direct la fața locului“, a încheiat președintele ANPA.
Marile lacuri din România dispun de condițiile necesare dezvoltării acvaculturii
România are 19 lacuri mari, cu precădere în zonele montane, unde adâncimile coboară în unele locuri până la 150 de metri. Aceste acumulări sunt propice acvaculturii, iar Marian Avram a amintit de o afacere dezvoltată pe Lacul Oașa din județul Alba, unde se produc sute de tone de păstrăv anual.
„Barajele mari, 19 la număr, sunt extraordinar de bune pentru dezvoltarea acvaculturii. Vorbesc de Vidraru, de Bicaz, în județul Alba chiar este o fermă de păstrăv care produce 600 de tone. E vorba de lacuri de acumulare mari, de milioane de metri cubi. Sunt foarte propice pentru acvacultură“, a precizat Marian Avram.
Președintele ANPA a evidențiat însă și unele probleme apărute la Barajul Paltinul, unde „până acum câțiva ani, concesionarul a plătit după care a uitat să plătească, iar contractul a fost reziliat“.
Principala caracteristică a acestor baraje mari este dată de adâncimea mare, care nu permite păsărilor să ajungă la puiet. De asemenea, schimbările climatice se simt mai puțin în zonele montane, resursa de apă fiind una bogată, aproape tot timpul anului.
„Aceste baraje sunt în văi, unde adâncimea este suficientă pentru viețuitoarele acvatice. Sunt adâncimi foarte mari. Schimbările climatice și lucrurile care țin de provocări nu se aplică în aceste lacuri. Poți să ai o investiție și să obții și rezultate fără să te plângi că a scăzut apa, că a venit pelicanul.
Păstrăvul a cunoscut o înflorire în ultimii ani, de la 400 de tone la aproape 4000 de tone. Există piață, există consum și posibilitatea de prelucrare“, a concluzionat Marian Avram.