Rusia poate spune că are al doilea ghinion istoric cu un actor. Ronald Reagan, președintele care a condus Statele Unite în ultima confruntare cu Imperiul Răului, a lucrat, până să intre în politică, la Hollywood.
Politica sa fermă de confruntare cu URSS, alături de aliați ca premierul Thatcher și vizionarul președinte francez, Mitterand, a adus Occidentului victoria în Războiul Rece. URSS a colapsat, incapabilă să facă față cursei înarmărilor, dusă de Reagan în spațiul cosmic, cu celebra sa Inițiativă de Apărare Stategică, pe care a relansat-o alt om de show-bussines, Donald Trump.
Poate că, astăzi, succesul apărării ucrainiene se datorează și sateliților lansați, în timpul IAS... dar nu asta vroiam să subliniez. Ci să arăt că nu e vorba despre ghinion, ci de principala deosebire între două tipuri de puteri.
Conducătorul Rusiei se laudă cu meseria de spion, care în țara sa înseamnă să-ți ucizi adversarii cu poloniu, să arunci jurnaliști de la etaj, și în general, să bagi frica în oameni.
Se pare că meseria de actor, care își câștigă traiul inspirându-i pe ceilalți și care poate declanșa și alte emoții, nu doar teamă, are mai mult succes. Sau, cel puțin, popoarele conduse de actori, nu de spioni, au.