„Mi-a luat mult timp să reușesc conectarea la lumea lui Caragiale. După primirea libretului de la Ştefan Neagrău a durat cam un an până ce am reușit să găsesc ștecherul potrivit care să intre în priza atât de specială a „scrisorii pierdute".
Declicul s-a întâmplat în cel mai prozaic mod: eram pierdut în traficul bucureștean şi ascultam Radio România Muzical, care transmitea aranjamente după tango-uri de Gardel şi Piazzolla. Atunci am exclamat: ăsta e Tipătescu! Restul a venit aproape de la sine: Trahanache, uns cu alifiile ritmurilor şi inflexiunilor melodice balcanice; Caţavencu, versatil şi alunecos într-un registru ce trece de la horă lungă şi romanţă la habaneră şi french can-can; Farfuridi, cu dublura sa în palimpsest Brânzovenescu, pendulând între bossa nova şi peşrev turcesc;
Cetățeanul turmentat, luând în piept talazurile fanfarei moldovenești; Pristanda, fante de cartier cu năduf de musical hollywoodian; Dandanache, un OZN politic arhetipal muiat în sos de vin folcloric, cu un iz suspect de manea, dar cu pretenții şi reuşită de simfonie; Mulţimea – o oaste de zevzeci chiuind şi chefuind de zor. Şi, bineînţeles, Zoe: platoşă mândră de bolero, ascunzând însă o oază de omenesc, de iubire şi suferinţă sub chipul unui vals trist." spune Dan Dediu despre lucrarea pe care a pus-o în scenă.
DirijorTiberiu Soare; Regie Ştefan Neagrău; Asistent de regieCătălin Voineag; ScenografieViorica Petrovici; Lighting designCornel Dume; Asistent decorTiberiu Hristu
Maestru de cor Daniel Jinga; Coregrafie şi mişcare scenicăFlorica Stănescu
Durata estimată a spectacolului:2 ore 50 min. Distibuția: Tipătescu: Ştefan Popov – invitat Caţavencu: Andrei Lazăr; Pristanda: Iustinian Zetea; Trahanache: Valentin Racoveanu Zoe Trahanache: Simonida Luţescu; Farfuridi:Vasile Chișiu; Brânzovenescu: Daniel Filipescu (debut); Cetăţeanul turmentat: Liviu Indricău; Agamiţă Dandanache: Răzvan Georgescu – invitat Filarmonica George Enescu
Opera „O scrisoare pierdută" de Dan Dediu şi Ştefan Neagrău a avut premiera absolută la Opera Naţională Bucureşti în anul 2012 şi este o transpunere în genul teatrului liric a celebrei piese omonime de I.L. Caragiale. Compusă cu mijloace moderne, cu un libret adaptat care nu afectează acţiunea şi limbajul specific dramaturgului, opera redă intențiile din comedia lui Caragiale.