Noua exoplanetă se află pe orbita stelei pitice de tip K HD 176986, aflată la 91 de ani lumină de Soare, descoperire publicată în jurnalul Astronomy and Astrophysics, conform site-ului institutului de astrofizică.
Această descoperire duce numărul planetelor cunoscute din acest sistem stelar la trei şi confirmă valoarea campaniilor de observaţii astronomice îndelungate pentru detectarea unor astfel de exoplanete relativ mici şi cu orbite mai îndepărtate.
Campania de observaţii a stelei HD 176986, o pitică portocalie (de tipul K), puţin mai mică decât Soarele şi aflată la 91 de ani lumină distanţă a scos în evidenţă importanţa monitorizării pe termen lung a unor astfel de sistemele stelare pentru căutătorii de planete. Despre această stea se ştie că are planete pe orbită încă din 2018, când analiza ştiinţifică coordonată de Alejandro Suarez Mascareno, cercetător la Institutul de Astrofizică din Canare şi coautor al noului studiu, a descoperit două exoplanete cu perioade orbitale de 6,5 şi respectiv 16,8 zile, ce au fost denumite HD 176986 b şi respectiv HD 176986 c.
Noua planetă, denumită HD176986 d
"Am continuat să urmărim această stea timp de mai mulţi ani, cu instrumente de ultimă generaţie şi aşteptarea noastră a fost recompensată atunci când am identificat semnalul unei a treia planete", a declarat şi Nicola Nari, primul autor al noului studiu.
Noua planetă, denumită HD176986 d, are o masă de cel puţin 6,8 ori mai mare decât a Terrei. Această masă este intermediară între ,masele celorlalte două planete descoperite în acest sistem stelar. Planeta cea mai apropiată de stea are o masă de minim 5 ori mai mare decât a Pământului, iar cealaltă planetă are masa de aproximativ 10 ori mai mare decât cea terestră.
Planeta HD176986 d îşi încheia mişcarea de revoluţie în jurul stelei sale la fiecare 61,4 zile, urmând o orbită mai largă. Masa sa o poziţionează în categoria "superpământurilor", planete care sunt mai masive decât Terra, dar considerabil mai mici decât planetele gazoase.
Sunt cunoscute doar 12 planete care au perioade orbitale mai lungi de 50 de zile şi mase de mai puţin de şapte ori mai mari decât cea a Terrei. Astfel de planete sunt mai dificil de detectat în principal din cauza faptului că distanţa mai mare faţă de steaua mamă le face să emită semnale foarte slabe, necesitând lungi perioade de observaţii şi de monitorizare pentru a putea fi confirmate, aşa cum a fost şi cazul exoplanetei HD 176986 d.
"Nu există multe super-Pământuri detectate în jurul piticelor K cu perioade orbitale mai lungi de 50 de zile pentru că doar studii dedicate pe termen lung pot rezolva orbitele lor largi şi semnalele de amplitudine mică", spune Alejandro Suarez Mascareno.
"Am continuat să observăm ţinta, iar la final am obţinut semnalul", adaugă Jonay I. Gonzalez Hernandez, şef de cercetare la IAC şi coautor al acestei lucrări.
Una dintre cele mai complexe sarcini pentru detectarea unei noi planete
Una dintre cele mai complexe sarcini pentru detectarea unei noi planete este de a determina dacă semnalul găsit în date are o natură planetară sau dacă este legat de activitatea stelară. "Am efectuat diferite teste pentru a exclude o origine legată de activitatea stelară. Planeta le-a trecut pe toate", explică Atanas K. Stefanov, doctorand la IAC şi coautor al articolului.
La descoperire a contribuit, de asemenea, utilizarea unor tehnici inovatoare care permit rafinarea spectrelor - datele luminoase de la stea - şi o mai bună separare a efectelor activităţii stelare şi a posibilelor imperfecţiuni ale instrumentelor. Acest progres a fost posibil datorită instrumentului de analiză YARARA. "YARARA corectează sursele de zgomot care pot imita sau ascunde un semnal planetar şi pot invalida cercetarea semnalelor mai slabe", afirmă Michael Cretignier, cercetător postdoctoral la Universitatea din Oxford, dezvoltatorul YARARA şi coautor al lucrării. "Semnalul era încă prezent după corecţia YARARA, ceea ce a întărit încrederea în detectare", comentează Xavier Dumusque, profesor asistent la Universitatea din Geneva şi coautor al acestei lucrări.
Planeta a fost descoperită cu metoda vitezei radiale (VR), care măsoară mişcarea stelei indusă de atracţia gravitaţională a planetelor care orbitează în jurul ei. Peste 350 de nopţi de observaţii au fost colectate cu spectrografele HARPS, ESPRESSO şi HARPS-N. HARPS şi ESPRESSO sunt instalate în Chile, la telescopul de 3,6 m de la Observatorul La Silla şi, respectiv, la telescopul VLT de la Observatorul Paranal, în timp ce HARPS-N este instalat la Telescopio Nazionale Galileo de la Observatorul Roque de los Muchachos din La Palma. "Facilităţile noastre pentru observaţii din La Palma s-au dovedit a fi fundamentale pentru noi descoperiri ştiinţifice încă o dată", afirmă Rafael Rebolo Lopez, cercetător la IAC şi coautor al acestui articol, conform Agerpres.
CITEȘTE ȘI: Elementele vieţii există peste tot în Univers. Ce sugerează mostrele de asteroid aduse de NASA