Foarte apreciat în mediile literare, dar din fire modest, fără înclinaţii „vedetistice", a fost un mare scriitor discret, prea puţin cunoscut publicului mai larg, scrie Mediafax.
Este autor a două două volume de critică: „În exerciţiul ficţiunii. Eseu despre Şcoala de la Tîrgovişte" (1992; reeditată în 2006) şi „Arhiva de goluri şi plinuri. Literatura fragmentară" (1998) și a numerose cronici, mici eseuri, articole despre literatura postbelică în diverse reviste.
Prozator de mare calibru, Mihai Dragolea a scris și un număr impresionat de cărți: „Călătorii spre muchia de cuţit", „De departe spre aproape", „Colecţia de mirări", „Epiderma de bazalt. Colecţia de mirări 2" sau „Proces de creponare cu păianjeni, zmeură, ceaţă".