Le puneau la copt pe dulap și așteptau programul de Revelion. Nu discotecă, nu artificii, nu ieșit în oraș. Fără lumini, fără luminițe.
Despre acest subiect s-a discutat cu lector univ. dr. Alexandra Bardan la interviurile DC News.
Dacă voiai distracție, o aveai o dată pe an, în noaptea dintre 31 și 1, și poate a doua zi, dacă mai reluau ceva. Așa se petrecea Revelionul. Oamenii se strângeau în fața televizorului și urmăreau programele speciale. Nu vorbim de 1989, care a fost cu totul altceva, ci de anii de dinainte.
Cum am ajuns în situația aceasta? Cum încercau oamenii totuși să se distreze, cu programe pe care astăzi le mai vedem doar pe YouTube?
„La aniversări, Televiziunea Română mai reia și acum anumite emisiuni, acele programe-pilon care au construit, practic, brandul TVR. Teleenciclopedia, de exemplu, este una dintre ele”, a zis Alexandra Bardan.
Sigur, după ’89 s-a schimbat programul de Revelion, atât la televiziunile private, cât și la TVR, deși în esență, a rămas cam la fel: O melodie, o glumă, un program de tip magazin, cu de toate pentru toți, adaptat profilului postului.
„Până în ’89, însă, Revelionul era un eveniment așteptat de toată lumea, pentru că erau mai multe ore de emisie. Oamenii puteau sta în fața televizorului mai mult decât cele două-trei ore obișnuite din timpul săptămânii”, a mai zis Alexandra Bardan.
Era un fel de reuniune de familie, lumea era atentă la glume, la momentele muzicale, la cele artistice. Televizorul nu întrerupea conversația, ci o completa.
„Cu excepția momentului de la miezul nopții, și nu mă refer la 1989, care a fost un an aparte, înainte de acel moment, până în 1988, Revelionul era o adevărată sărbătoare televizată. În 1989 a fost, practic, „anul care n-a mai fost””, a mai zis Alexandra Bardan.
Primul Revelion liber a fost la Televiziunea Română Liberă
Atunci s-au difuzat inclusiv clipuri muzicale preluate de la MTV. Probabil nimeni nu se mai gândea la drepturi de autor. Era mai degrabă o dorință de normalitate, de revenire la ceva firesc după anii grei.
„Existase și înainte preocuparea pentru divertisment, dar într-o formă limitată. Unele programe erau obținute prin schimburi între televiziuni, altele erau seriale sau filme tăiate și difuzate pe bucăți. Se căutau tot felul de soluții pentru a mai reduce din propaganda care domina emisia”, a mai spus Alexandra Bardan la DC News.
Vedeți mai multe aici: