În Franța, prânzul școlar este tratat nu doar ca o necesitate nutrițională, ci ca un act educațional și social. Potrivit unui cercetător canadian aflat într-un proiect sabatic, pauza de masă din școlile franceze este gândită pentru a promova sănătatea, cultura și prietenia între copii, sub supravegherea unui adult care le explică semnificația și componentele mesei.
„În Franța, prânzul este o lecție despre cultură, nu doar despre calorii”, afirmă el, adăugând că sistemul francez este departe de imaginea predominantă din Canada, unde mesele școlare sunt percepute drept o plasă de siguranță pentru copiii aflați în sărăcie.
Vizitând școli și bucătării centrale din șase orașe din Franța, Anglia și Scoția, cercetătorul a observat practici care pot inspira modelul alimentar din Canada, în contextul implementării unui program național de alimentație școlară.
Franța, Anglia, Scoția: lecții europene pentru Canada
În cadrul cercetării sale, expertul a mâncat în mai multe cantine școlare, a vorbit cu specialiști din domeniu și a vizitat bucătării care pregătesc zilnic mii de porții pentru copii. În orașele franceze, bucătăriile centrale, deținute de municipalități, sunt capabile să gătească între 6.000 și 10.000 de mese pe zi, respectând standarde înalte de siguranță și calitate. Mâncarea este gătită, răcită, apoi livrată școlilor, unde este reîncălzită și servită alături de salate, brânză, pâine și fructe.
„Mâncărurile simple, dar gustoase, pe care le-am încercat, au fost pregătite în astfel de centre. Aceste bucătării deservesc nu doar școlile, ci și grădinițele și vârstnicii din comunitate”, explică el, sugerând că centralizarea poate reduce costurile și crește eficiența în Canada, mai ales în zonele cu resurse limitate.
Masa comună, un imbold pentru alimentație diversificată
Un alt beneficiu important observat în Franța este impactul presiunii sociale asupra copiilor mofturoși. Când toți elevii mănâncă același fel principal, sunt mai predispuși să încerce mâncăruri noi. În Franța și în unele zone din Anglia, meniul școlar include un singur fel principal și, uneori, o alternativă vegetariană. În schimb, oferirea mai multor opțiuni, cum se întâmplă în unele școli din Anglia și Scoția, adaugă costuri și menține comportamentele selective.
„Programele alimentare nu trebuie să transforme mesele școlare într-un bufet zilnic. Miza este expunerea copiilor la varietate, nu confortul unei alegeri repetitive”, precizează cercetătorul. Acesta subliniază, de asemenea, necesitatea ca meniurile să reflecte diversitatea culturală a comunităților locale, o provocare reală în peisajul multicultural canadian.
Oportunitate economică pentru fermierii locali
Nu în ultimul rând, studiul atrage atenția asupra potențialului economic al programelor de alimentație școlară. În Franța, autoritățile locale sunt obligate prin lege să achiziționeze un procent din alimente din surse locale și durabile. Acest model poate sprijini direct agricultura locală și economia rurală. Cercetătorul sugerează ca și Canada să înceapă cu un prag de 20% pentru achiziții locale, urmând ca procentul să crească treptat.
„Programele de alimentație școlară pot avea efecte multiplicatoare asupra comunității, nu doar asupra sănătății copiilor, ci și asupra economiei și sustenabilității mediului”, afirmă acesta.
Cercetătorul își încheie raportul cu o recomandare clară: Toate școlile din lume ar trebuie să își regândească rolul prânzului școlar, nu ca o soluție de avarie pentru copiii defavorizați, ci ca o investiție strategică în educație, sănătate și coeziune socială.
„Dacă vrem să construim un sistem comparabil cu cele mai bune din lume, trebuie să ne întrebăm ce fel de societate vrem să formăm, una care hrănește copiii doar atunci când e nevoie, sau una care îi învață să mănânce, să se conecteze și să înflorească?”, conchide cercetătorul, într-un material publicat de Reuters.