Figura sa rămâne sinonimă cu divertismentul italian, iar numele său este legat indisolubil de Festivalul Sanremo, pe care l-a găzduit de nu mai puțin de 13 ori, stabilind un record greu de egalat. Cu un ton cald, dar autoritar, cu o eleganță aparte și un simț al spectacolului recunoscut deopotrivă de colegi și public, Baudo a fost numit adesea „regele televiziunii italiene”.
O carieră impresionantă, de la începuturi la consacrare
Născut la 7 iunie 1936, în Militello in Val di Catania, Sicilia, Giuseppe Baudo – cunoscut pentru toată lumea drept Pippo – a intrat pentru prima dată în atenția publicului cu emisiunea “Settevoci” (1966-1970). Consacrarea a venit rapid, cu succesul enorm al “Canzonissima” (1972-1973), care l-a transformat într-un nume de referință pentru televiziunea italiană.
Anii ’80 au reprezentat perioada de glorie: Baudo a fost gazda unor programe rămase în istorie, precum “Domenica In” (1979-1985, apoi 1991-1992), “Fantastico” (1984-1986, 1990), “Serata d’onore” sau multiplele ediții ale Festivalului de la Sanremo (1968, 1984-1985, 1987, 1992-1996, 2002-2003, 2007-2008). Generații întregi de italieni îl recunoșteau ca pe un companion de duminică, omul care aducea în casele lor muzica, umorul și strălucirea scenei.
Director artistic, manager și spirit inovator
Dincolo de postura de prezentator, Pippo Baudo a fost și un bun manager cultural. Între 1987 și 1988 a fost director artistic al postului Canale 5, pentru ca apoi să revină la Rai, unde a condus numeroase producții și a semnat formate de succes. Între 1989 și 1997 a ocupat funcția de director artistic al Teatrului Stabile din Catania, iar din 2000 a fost chiar președintele instituției.
În paralel, în anii ’90, a deținut și conducerea artistică a televiziunii publice Rai, o poziție de mare influență pe care a părăsit-o în mai 1996. În aceste roluri, Baudo a contribuit decisiv la lansarea și afirmarea unor artiști italieni de top, oferind șansa debutului unor cântăreți și comedianți care aveau să devină nume mari ale scenei.
Întoarcerea la Rai și recunoașterea publică
La finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000, Pippo Baudo a revenit cu forță la Rai, unde a moderat emisiuni precum “Giorno dopo giorno” (1999), transformat ulterior în “Novecento”, “Passo doppio” (2001), “Il Castello” (2002-2003) și din nou “Domenica In” (2005-2010). A urmat “Novecento” pe Raitre și apoi “Il viaggio” (2012), program ce a cunoscut două sezoane.
În 2018, și-a publicat autobiografia, “Ecco a voi. Una storia italiana”, scrisă împreună cu jurnalistul Paolo Conti, o lucrare care trece în revistă nu doar cariera, ci și transformările culturale și sociale ale Italiei moderne. În 2021, statul italian i-a recunoscut meritele prin acordarea Ordinului de Cavaliere di Gran Croce al Merito della Repubblica Italiana, una dintre cele mai înalte distincții civile.
Reacții la dispariția unei legende
Moartea lui Pippo Baudo a provocat un val de emoție în Italia. Prim-ministrul Giorgia Meloni a scris pe platforma X: „Pippo Baudo a fost unul dintre cei mai mari protagoniști din istoria televiziunii italiene. Chipul și vocea sa au însoțit generații întregi, oferind emoții, zâmbete și momente de neuitat. Îți mulțumim pentru tot.”
La rândul său, prezentatorul Carlo Conti, care se pregătește să prezinte edițiile viitoare ale Sanremo, a transmis un mesaj emoționant: „La revedere, Pippo. Odată cu tine se stinge televizorul – televizorul pe care l-ai inventat, televizorul pe care l-ai creat cu dragoste și geniu. Îți sunt recunoscător mai întâi ca telespectator și apoi, pe nedrept, ca și coleg. Adio, Maestre.”
Numeroși artiști, cântăreți și actori au adus omagii celui care a fost nu doar o figură centrală a televiziunii, ci și un mentor pentru multe generații.
Moștenirea lui Pippo Baudo
La 89 de ani, Pippo Baudo lasă în urmă o moștenire imensă. Pentru milioane de italieni, numele său înseamnă televiziune, spectacol și calitate. De la debutanți care i-au trecut prin platou până la vedete consacrate care îi recunoșteau autoritatea, Baudo a reprezentat un garant al profesionalismului și un simbol al eleganței.
Dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci pentru Italia. Dacă televiziunea modernă italiană are o istorie, atunci aceasta poartă inevitabil amprenta lui Pippo Baudo – omul care a transformat scena într-o sărbătoare, iar fiecare apariție într-un eveniment național.