Prof. univ. dr. habil. Georgeta Pânișoară, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, atrage atenția la la emisiunea DC Edu de la DC News și DC News TV, moderată de Sorin Ivan, asupra fenomenului îngrijorător al presiunii părinților și explică de ce nevoile copiilor sunt de cele mai multe ori ignorate.
Miza examenelor la vârste fragede: Pentru cine este cu adevărat importantă?
Deși viața în sine poate fi privită ca un „perpetu examen”, atunci când în calendarul școlar apar evaluări considerate definitorii, stresul atinge cote alarmante. Potrivit specialistei, problema pleacă de la o percepție greșită asupra mizei acestor testări.
„Totuși, până la urmă, ar trebui să nu ne gândim că e atât de mare miza nici la clasa a II-a, nici la clasa a IV-a, nici la clasa a VI-a”, declară prof. Pânișoară.
Miza devine uriașă mai ales la examenele de admitere în clasa a V-a pentru colegiile naționale de prestigiu, însă această miză aparține, de cele mai multe ori, adulților.
„Mai rar copiii și mai rar adolescenții (n.r. - vor acest lucru) cât părinții lor”, subliniază experta și adaugă că mulți tineri nu știu ce carieră își doresc nici măcar în clasa a X-a, cu atât mai puțin în clasa a II-a sau a IV-a.
„Eu știu ce e mai bine pentru el”
Una dintre cele mai mari provocări în psihologia examenelor este presiunea impusă de părinți, care adesea își proiectează propriile speranțe sau frustrări asupra celor mici. Lipsa de negociere și direcționarea forțată către domenii percepute ca profitabile, cum ar fi profilul real sau automatica, duc la o suferință a elevului.
„Părintele este foarte clar în ceea ce și dorește el, dar uită să negocieze și cu copilul”, explică Georgeta Pânișoară. Această atitudine are adesea la bază idei preconcepute, snobism sau dorința de a epata în fața altor părinți: „Am auzit pe colega mea care l-a avut la Colegiul X, altă colegă la colegiul Y, eu de ce să rămân la școala Z (...) este o chestiune și de orgoliu și de imaginea mea ca părinte”.
Astfel de comparații toxice duc la ignorarea intereselor copilului, care se chinuiește cu zeci de ore de matematică sau fizică fără a avea vreo înclinație. „Degeaba vreau eu să-l fac matematician dacă el nici n-are interes, nici motivație, nici nu poate”, adaugă prof. Pânișoară.
Părinții trebuie să iasă de sub imperiul lui „trebuie să faci asta pentru că așa vreau eu”,
Pentru a ieși de sub imperiul lui „trebuie să faci asta pentru că așa vreau eu”, soluția propusă de prof. Pânișoară este comunicarea. Specialista avertizează că generația actuală de elevi nu mai acceptă stilul de parenting „dirijist” și „controlat”, întrucât ei sunt mult mai autonomi.
Părinții sunt sfătuiți să inițieze un dialog de la o vârstă fragedă și să permită copilului să își schimbe interesele pe parcurs. „Este bine să testăm aceste interese, să testăm ce poate să facă”, afirmă profesoara, care susține că „acest test nu trebuie să dureze o săptămână, ci un semestru întreg, pentru a vedea dacă activitatea este cu adevărat potrivită”.
În plus, părinții trebuie să fie conștienți că piața muncii se schimbă radical, iar meseriile de mâine sunt încă necunoscute, ceea ce face ca flexibilitatea și deschiderea către pasiunile copilului să fie singura cale sănătoasă pentru un viitor de succes.
VEZI TOATĂ EMISIUNEA AICI: