Stocarea este o tehnologie esențială pentru a asigura flexibilitatea, stabilitatea și fiabilitatea sistemului energetic național. În acest context, tehnologia dominantă în UE este reprezentată de hidrocentralele cu acumulare prin pompaj (C.H.E.A.P.), care și-au demonstrat în timp fiabilitatea și randamentul economic superior altor soluții. Potrivit informațiilor disponibile public, în 2024 UE dispunea de o capacitate totală instalată de aproximativ 50 GW în hidrocentrale C.H.E.A.P., principalele instalații fiind situate în Germania, Italia și Spania. Pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare pentru 2030 și 2050, UE trebuie să crească capacitatea totală de stocare la peste 200 GW și, respectiv, 600 GW, se arată într-un raport al Comisiei Europene.
Prin contrast cu marile economii europene, România nu operează în prezent nicio hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, deși dispune de un potențial hidroenergetic semnificativ și de un relief favorabil. Sistemul energetic național se bazează pe hidrocentralele clasice, care nu permit stocarea activă a energiei electrice prin mecanismul de pompaj. În absența C.H.E.A.P., echilibrarea variațiilor de producție din surse regenerabile se realizează preponderent prin centrale convenționale sau prin importuri, soluții care pot genera costuri mai ridicate în perioadele de volatilitate a pieței.
Există un singur proiect avansat, Tarnița - Lăpuștești, cu o capacitate planificată de aproximativ 1.000 MW, dar nu s-a ajuns încă la decizia finală de investiție. Proiectul va fi dezvoltat de Hidroelectrica în parteneriat cu francezii de la EDF Power Solutions, care au experiență în tehnologia C.H.E.A.P..
Tot Hidroelectrica a demarat recent un proces pentru achiziția viitoarei centrale C.H.E.A.P. Frasin-Pângărați, un proiect de aproximativ 300 MW, dezvoltat de Hydro Blue Energy, pe lacul Izvorul Muntelui.
Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) al României are printre obiective construirea de hidrocentrale cu acumulare prin pompaj cu o putere instalată cumulată de 800 MW până în 2030.
Recent, s-au înmulțit declarațiile privind oportunitatea investițiilor în această direcție, premierul și ministrul Energiei fiind printre cei care recunosc fiabilitatea acestei tehnologii.
Cele mai avansate economii europene au implementat soluția C.H.E.A.P. cu zeci de ani în urmă și dispun de capabilități cu o capacitate instalată totală care variază între 5 – 9 GW, cele mai mari centrale fiind situate în Spania, Germania, Italia, Franța.
Spania, vârf de lance
Spania este unul dintre campionii europeni la stocarea prin soluția C.H.E.A.P., cu o capacitate totală instalată de aproximativ 9 GW. Strategia Madridului de a prioritiza astfel de investiții încă din anii ‘50 a avut în vedere tranziția accelerată către energii regenerabile și confirmă că hidrocentralele cu pompaj la scară largă sunt pe deplin compatibile cu un sistem energetic preponderent verde, dominat de eolian și fotovoltaic.
Spania are una dintre cele mai puternice facilități de stocare din Europa, centrala electrică cu acumulare prin pompare La Muela II, parte a complexului Cortes-la Muela amplasat pe râul Jucar, în provincia Valencia. Centrala are o capacitate instalată de 852 MW și asigură consumul de energie electrică a peste un milion de gospodării în perioadele de vârf, contribuind semnificativ la securitatea energetică națională.
La granița cu Portugalia, se află centrala Aldeadávila, cu o capacitate de 1.200 MW, finalizată în 1962. Amplasată pe râul Duero, centrala are un rol major în echilibrarea sistemului energetic. Rezervorul său asigură irigarea și managementul apei în bazinul Duero. În Pirinei se află centrala Sallente-Estany Gento, de 451 MW, construită în 1985 și deținută de Endesa.
Germania: 7 GW în 30 de C.H.E.A.P.
Germania operează aproximativ 30 de hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, cu o capacitate totală de 6 - 7 GW. Deși multe dintre ele sunt relativ mici, împreună formează un mecanism esențial de echilibrare într-un sistem care a renunțat la energia nucleară și integrează masiv eolian și solar.
Un exemplu reprezentativ este Goldisthal Pumped Storage Power Plant, cu o putere de peste 1.000 MW și o capacitate de stocare de aproximativ 8,5 GWh, realizată printr-o investiție estimată la 700 milioane de euro.
„Bateriile hidro” din Alpi
Italia a scris istorie în domeniul stocării energiei prin soluția C.H.E.A.P., primele centrale datând din anii 1890. În prezent, operează 19 hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, cu o capacitate totală estimată la 8 GW, majoritatea situate în Alpi. Acestea joacă un rol-cheie în absorbția surplusului de energie solară produs în sud și în menținerea stabilității rețelei industriale.
Centrala Entracque Pumped Storage Power Plant, inaugurată în 1982, una dintre cele mai mari din Europa, are o putere de aproximativ 1.320 MW și o capacitate de stocare de circa 7 GWh, fiind comparabilă ca dimensiune cu cele mai ambițioase proiecte planificate astăzi în Europa de Est. Fiind o centrală pură de stocare prin pompare, aceasta funcționează ca o baterie gigantică, cu nouă unități de generare, utilizând turbine care funcționează și ca pompe. Sistemul are un randament de 70-80%, ceea ce îi permite să genereze energie electrică pentru aproximativ 160.000 de gospodării.
Sistemul utilizează două lacuri principale situate la altitudine mare (2000 m) - Lago del Chiotas și Lago della Rovina, cu o capacitate totală de 42 de milioane de metri cubi, care alimentează împreună lacul inferior Lago della Piastra.
În Italia există alte trei centrale de acest tip, identice, construite în aceeași perioadă, în anii de boom al energiei nucleare.
Austria, a cărei principală sursă de energie este cea hidro, are 23 de hidrocentrale C.H.E.A.P., cu o capacitate totală de circa 5 GW. Majoritatea amplasate în Alpi, acestea au o capacitate de stocare de 9000 GWh și sunt esențiale pentru echilibrarea energiei regenerabile.
Inaugurat în 2025, complexul Kaprun Pumped Storage Power Plant depășește 1.000 MW și este rezultatul unor investiții cumulate de peste 1 miliard de euro, realizate în mai multe etape de modernizare. Centrala acoperă 10% din necesarul total de consum al țării în perioade de vârf și funcționează ca o baterie verde, pompând apă din rezervoarele inferioare către cele superioare în perioadele cu surplus de energie și eliberând apa pentru a genera energie electrică în perioadele cu cerere ridicată.
Pentru a minimiza impactul asupra mediului în zona Munților Hohe Tauern, unele facilități, cum ar fi centrala Limberg III, au fost construite adânc în interiorul muntelui. Sistemul se bazează pe rezervoarele Mooserboden and Wasserfallboden și se lucrează la soluții noi de echilibrare a disponibilului ridicat de apă iarna, față de cel din timpul verii.
Franța: echilibru între nuclear și regenerabile
Franța dispune de aproximativ 6 centrale C.H.E.A.P., cu o capacitate totală de circa 5 GW, integrate într-un sistem energetic dominat de nuclear. Acestea permit reglajul rapid al producției și acoperirea vârfurilor de consum. Cea mai mare este Grand’Maison Pumped Storage Power Plant, cu 1.800 MW și o capacitate de stocare de aproximativ 17 GWh, realizată prin investiții ce depășesc 1,5 miliarde de euro.
Privite împreună, aceste exemple arată că marile economii europene nu mai dezbat necesitatea stocării, ci doar dimensiunea și localizarea optimă a noilor capacități, precum și tehnologii de optimizare a parametrilor. Investițiile de ordinul miliardelor de euro pentru fiecare proiect și capacitățile de stocare de zeci de GWh confirmă faptul că C.H.E.A.P. reprezintă în acest moment fundamentul securității energetice europene.
Dezvoltarea în ritm accelerat
La începutul anului, Comisia Europeană a anunțat finațarea cu 243 milioane de euro a două proiecte hidro de stocare prin pompare, prin programul Connecting Europe Facility. De asemenea, au fost identificate 12 proiecte de interes comun (PCI), care vor beneficia de finanțare europeană. Companiile private joacă un rol esențial în livrarea a aprox. 35 GW prin proiecte C.H.E.A.P. Proiectele noi au o capacitate totală de aproape 53 de MW, dintre care 14 GW sunt în construcție. Investitorii sunt tot mai interesați de „bateriile pe apă”, care oferă fluxuri de venituri pe termen lung, stabile, dar în prezent subevaluate pe piețele liberalizate.