Ea vorbește despre fenomenul obezității, o amenințare insuficient luată în serios în Europa, care ne va lovi teribil în anii care vin.
Iată, integral, editorialul scris de Daciana Sârbu pentru DC News:
Majoritatea vestilor venite Bruxelles in aceste ultime saptamani marcate de tragismul atacului de la Paris insista pe prezenta vizibila a fortelor de ordine, pe uniformele si armele care s-au inserat in peisajul institutiilor europene. Respect eforturile autoritatilor si sper ca masurile de siguranta sa aiba efectul scontat. Mi-am permis totusi sa invoc metafora bombei, chiar in acest context foarte sensibil, intr-un sens simbolic: ma refer de fapt la fenomenul obezitatii, o amenintare insuficient luata in serios in Europa, care ne va lovi teribil in anii care vin. Crede cineva ca exagerez?
Iata un triplu raspuns pentru sceptici:
1. In prezent, se estimeaza ca in jur de 7% din bugetele nationale pentru sanatate in UE se cheltuie anual pentru tratarea bolilor asociate cu obezitatea – cifra nu include costurile indirecte, substantiale si ele (de exemplu cele derivate din pierderile de productivitate pentru economie)
2. In jur de 2,8 milioane de decese se produc in UE anual din cauze ce au legatura cu supraponderalitatea si obezitatea
3. Unul din 3 copii in varsta de 6-9 ani din UE suferea de supraponderalitate sau de obezitate in 2010.
Sunt date oficiale incluse in Planul de actiune impotriva obezitatii Infantile al Uniunii Europene 2014-2020, citand date OMS. Mai putem vorbi de exagerari, cand costurile concrete sunt atat de mari?
Resimtim in Uniunea Europeana nevoia urgenta a unei politici comune reale in domeniul nutritiei. Da, avem strategii, avem planuri de actiune pe hartie, avem indemnuri binevoitoare adresate de institutii catre industria alimentara. Dar ce sanse de reusita au aceste instrumente fara tais in fata avalansei de produse nesanatoase care ne agreseaza copiii in magazine, in fata iuresului irezistibil al reclamelor cu super-eroi pe post de vanzatori de chips-uri, in fata panourilor uriase cu hamburgeri de pe marginea bulevardelor centrale din orasele noastre? E ca si cand ne-am apara cu scuturi de jucarie in fata unui atac sustinut de tancuri: n-avem nicio sansa. Dar, inainte de toate, copiii nostri nu au nicio sansa.
Ce ar trebui sa facem?
1. Reguli obligatorii la nivelul UE
Avem nevoie de reguli cu caracter de obligativitate impuse de autoritatile UE. Implementarea lor trebuie verificata de aceste autoritati – un fel de MCV al nutritiei, de ce nu? Planurile de actiune sunt bune cata vreme ele sunt si aplicate in realitate.
La fel si recomandarile adresate statelor membre – ele nu vor avea niciodata efecte mai mari decat crearea unor programe pilot cu cateva zeci de beneficiari sau a catorva campanii de informare de durata scurta. Avem nevoie de rezultate, si de rezultate urgente – nu de simpla bifare a unor obiective indeplinite pe hartie.
Este valabil si in cazul reglementarilor pentru industria alimentara sau pentru publicitatea la alimentele junk food – cata vreme le lasam la latitudinea actorilor comerciali, progresele vor fi infime si foarte lente.
2. Politica privind nutritia sa devina prioritara
Obezitatea este "cea mai mare amenintare la adresa sanatatii femeilor" si ar trebui tratata ca o "amenintare nationala", in aceeasi masura cu terorismul, dezastrele naturale si atacurile cibernetice, afirma Prof Dame Sally Davies, Chief Medical Officer al Marii Britanii intr-un raport facut public pe 11 decembrie la Londra.
Raportul este centrat pe femei, dar fenomenul ii afecteaza in masura la fel de mare pe toti adultii, ca si pe copii.
Cybersecuritatea e pe lista scurta de preocupari a institutiilor UE – si pe buna dreptate, eforturile in aceasta directie sunt necesare pentru a preveni victime si costuri, umane si materiale. La fel ar trebui sa fie si obezitatea – si din motive similare!
Evaziunea fiscala a fost un alt subiect intens disputat la Parlamentul European in aceste ultime saptamani - Raportul comisiei speciale pentru deciziile fiscale a fost adoptat in plen pe 25 noiembrie. Prin evaziune fiscala se pierd sume uriase – la fel si prin ignorarea problemei obezitatii, care va pune o presiune enorma pe sistemele de sanatate ale statelor membre UE.
Politica privind nutritia are legatura cu sanatatea mai multor generatii si cu costuri uriase prezente si viitoare - de aceea trebuie s-o consideram prioritara.
3. Tinte concrete si masurabile
Trebuie sa fixam obiective concrete, precum procente ale scaderii ratei obezitatii care sa fie atinse in anumite intervale de timp - asa cum s-a intamplat in cazul luptei impotriva incalzirii globale, de exemplu.
Dar exista si alte tipuri de obiective care pot fi marcate si care pot ajunge sa ghideze un progres necesar – de exemplu, autoritatile isi pot propune sa informeze cat mai multi europeni cu privire la pericolele alimentatiei nesanatoase – fixandu-si ca target un numar de familii sau de copii care sa fie atinsi anual de campanii educationale. Banii sunt de asemenea un obiectiv cat se poate de tangibil.
Fondurile alocate pentru programele de alimentatie sanatoasa trebuie sa creasca, tocmai pentru a atinge obiectivul descris anterior – cat mai multi oameni la care sa ajunga mesajul despre alimentatia corecta. Nu e suficient sa cream politici ambitioase pe hartie, daca nu le si asiguram finantare suficienta. Deocamdata acest lucru nu se intampla!
In aceasta toamna, am fost unul dintre initiatorii amendamentului care solicita suplimentarea cu 100 de milioane de euro a fondurilor rezervate pentru programul „Fructe in scoli", una dintre putinele initiative concrete care le ofera copiilor acces direct, gratuit, la alimente sanatoase. Am considerat ca Uniunea Europeana are un buget urias din care trebuie sa-si permita sa aloce o suma mai mare si pentru hrana echilibrata a copiilor. Amendamentul nu a avut insa sustinere, desi vorbim de o suma infima la nivelul bugetului total comunitar. Astfel de episoade ne arata cat de putin pregatite sunt institutiile europene sa-si asume concret acest obiectiv.
4. Angajament real
O privire sumara pe agenda sesiunii plenare a Parlamentului European din decembrie ne arata ca, in aceasta institutie, ne facem timp sa dezbatem si sa votam intelegeri privind acordarea vizei intre UE si Vanuatu, Samoa sau Trinidad-Tobago si sa discutam despre cooperare multilaterala pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est. Nu-mi amintesc, in schimb, cand a fost ultima dezbatere despre nivelurile in crestere ale obezitatii si despre nevoia de a-i invata pe copii sa manance sanatos pentru a preveni imbolnavirea in masa a generatiilor viitoare.
Sigur ca fiecare dosar are un traseu institutional foarte bine stabilit, iar temele citate au la randul lor un impact precis si un rol legitim; insa un fenomen cu impact atat de puternic si de tangibil asupra societatii noastre, cum este obezitatea, merita sa se afle mai des si mai pregnant pe masa institutiilor care iau decizii pentru Europa, pentru viitor si pentru fiecare dintre noi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
