Între lagăr și tranșee, între teroare și speranță, personajele romanului trăiesc drama unei generații strivite de două totalitarisme. Cu o scriitură vie, empatică și atentă la detaliul uman, autorul oferă o lecție de memorie și umanitate, într-un roman de neuitat.
Este un roman cutremurător despre supraviețuire, identitate și memoria dureroasă a unui secol zbuciumat. Ne-a vorbit despre acest subiect scriitorul Costel Nedelcu la DC News.
Într-un interviu acordat lui Flaviu Predescu, autorul a explicat contextul istoric care stă la baza romanului. Localitatea Sărata, aflată astăzi în Ucraina, a avut un destin zbuciumat, trecând de mai multe ori între granițele României și ale Rusiei. După pactul Ribbentrop-Molotov, populația germană locală a fost îndemnată de Hitler să plece, zona rămânând pustie până la revenirea Armatei Române.
Pentru a repopula regiunea și a o readuce în circuitul agricol, autoritățile au adus coloniști expulzați din Cadrilater, care nu primiseră pământ în Regat. Aceștia credeau că vor găsi „pământul făgăduinței”, dar au ajuns într-un loc care s-a transformat în lagăr. Atât coloniștii, cât și deținuții politici sau de drept comun au trăit ororile bătăilor și ale judecăților sumare.
Costel Nedelcu povestește că familia bunicului său, vecină cu comenduirea militară, a asistat direct la aceste atrocități. Romanul său devine astfel nu doar o ficțiune istorică, ci și o lecție de memorie și umanitate despre supraviețuire, identitate și traumele secolului XX.
„Localitatea Sărata se află acum în Ucraina. A fost a Moldovei din istorie. În 1912, după nenorocita Pace de la București, când a fost cedată o mare parte din teritoriul României, localitatea Sărată a ajuns la Rusia țaristă. Apoi, în 1918, a revenit în România, iar în 1940 nu a mai fost la noi. După ce a fost luată prima dată de Rusia, în 1912, țarismul a încurajat o colonizare în zonă și au venit mai mult germani. Au format o colonie, un sat acolo. Odată cu pactul Ribbentrop-Molotov, Hitler i-a îndemnat pe nemți să se retragă de acolo, așa cum fusese înțelegerea cu Stalin.
Zona a rămas pustie până când Armata Română a trecut, din nou, Prutul. S-a instalat acolo o mică unitate militară. Zona trebuia populată, pâmântul era plin de iarbă, trebuia redat muncii agricole.
Era nevoie de brațe de muncă. Și cu cine putea fi colonizată? Cu alți coloniști care rămăseseră fără pământ. Erau expulzați din Cadrilater. Nu li s-a dat pământ în regat, așa că a trebuit să accepte această situație. Problema este că ei au ajuns acolo, credeau că e pământul făgăduinței, dar nu știau ce se va petrece acolo, că va deveni un lagăr.
Inclusiv coloniștii au trăit trauma acelui loc. Erau bătuți până de aproape de exterminare toți deținuții laolaltă - și cei de drept comun, și cei care greșiseră față de regim. Familia bunicului meu a văzut toate aceste orori, toate aceste judecăți de opinie politică. Casa lor era gard în gard cu comenduirea. Practic ei vedeau din curtea proprie ce se întâmpla peste gard”, a zis Costel Nedelcu la emisiunea DC Citim realizată de Flaviu Predescu.
Aflați mai multe aici: