Sub stratul de sol se află o infrastructură biologică impresionantă, importantă pentru supraviețuirea ecosistemelor. Un nou studiu publicat în revista Science arată că rețeaua formată de ciupercile microscopice din subteran este atât de vastă încât, dacă toate filamentele sale ar fi aliniate, s-ar întinde pe aproximativ 10% din lățimea galaxiei Calea Lactee.
Cercetarea oferă prima hartă globală a acestor structuri și scoate în evidență rolul lor major în captarea carbonului, fertilitatea solului și susținerea vegetației.
Cum funcționează rețelele fungice care hrănesc plantele
Aceste structuri poartă denumirea de rețele fungice micorizale arbusculare și formează o relație de simbioză cu majoritatea plantelor terestre. Prin intermediul lor, ciupercile furnizează azot și fosfor rădăcinilor, iar în schimb primesc carbon rezultat din fotosinteză.
Micoriza reprezintă legătura biologică dintre rădăcinile plantelor superioare și miceliile anumitor specii de ciuperci, un proces esențial pentru echilibrul ecosistemelor.
Pajiștile ascund cea mai mare „pădure” de ciuperci din lume
Datele analizate de cercetători indică faptul că primii 15 centimetri de sol din pajiștile alpine sau din zone umede precum Everglades din Florida concentrează aproximativ 40% din biomasa fungică globală.
Acest rezultat demonstrează că pajiștile naturale au un rol important în stocarea carbonului și în menținerea sănătății mediului.
Justin Stewart, biolog evoluționist la Society for the Protection of Underground Networks, a explicat importanța descoperirii:
„Aceasta este cea mai densă pădure fungică de pe Pământ şi se află sub pajişti sălbatice. Schimbă modul în care discutăm despre cum este distribuită viaţa pe Pământ”.
Specialistul atrage atenția și asupra dispariției accelerate a acestor habitate.
„Sper că acest lucru se va integra în conversaţia despre protejarea lor, deoarece pajiştile sălbatice dispar destul de repede. Acestea sunt zone pe care oamenii le defrişează frecvent, deoarece este mult mai uşor să smulgi o iarbă decât să smulgi un copac”.
Agricultura modernă reduce densitatea rețelelor subterane
Harta globală realizată de cercetători arată că terenurile agricole au o densitate medie a miceliilor cu aproximativ 50% mai mică decât zonele naturale.
Autorii studiului consideră că utilizarea fungicidelor și aplicarea intensivă a îngrășămintelor pe bază de fosfor și azot pot explica această diminuare a rețelelor fungice.
O infrastructură biologică ce captează miliarde de tone de carbon
Ciupercile micorizale sunt alcătuite din filamente extrem de fine, numite hife, care formează adevărate căi de transport pentru nutrienți și carbon între plante și sol.
Estimările arată că aceste organisme absorb anual aproximativ 4,3 miliarde de tone echivalent dioxid de carbon, adică aproape 11% din emisiile globale provenite din combustibili fosili înregistrate în anul 2021.
Cercetătorii au analizat peste 16.000 de probe de sol
Pentru realizarea primei hărți mondiale, echipa coordonată de Justin Stewart a reunit informații provenite din 16.669 de probe de sol colectate în cadrul a 322 de studii anterioare. Datele acoperă toate continentele și nouă mari tipuri de ecosisteme.
Ulterior, cercetătorii au utilizat inteligența artificială pentru a estima distribuția acestor ciuperci pe fiecare kilometru pătrat de sol vegetal, folosind informații despre climă, compoziția chimică a solului, vegetație și densitatea hifelor.
Rezultatele indică o densitate medie de 4,4 metri de hife pe fiecare centimetru cub de sol vegetal. Dacă toate aceste filamente ar fi așezate cap la cap, lungimea lor ar ajunge la aproximativ 110 cvadrilioane de kilometri, echivalentul a aproape un miliard de ori distanța dintre Pământ și Soare sau aproximativ 10% din diametrul Căii Lactee.
Urmează noi descoperiri despre lumea ascunsă de sub sol
Cercetătorii subliniază că anumite regiuni, inclusiv pădurile tropicale și deșerturile, necesită mai multe prelevări pentru reducerea incertitudinilor din date.
„În următorii cinci ani, această hartă va fi actualizată şi vom avea o imagine mai bună a distribuţiei acestor ciuperci”, au transmis autorii studiului, potrivit Agerpres.
Andrea Genre, specialist în ciuperci micorizale de la Universitatea din Torino, care nu a participat la cercetare, consideră că proiectul este esențial pentru viitorul protejării ecosistemelor:
„O hartă globală a densităţii reţelei şi biomasei fungice micorizale arbusculare era urgent necesară şi poate oferi informaţii pentru strategii mai eficiente pentru conservarea şi restaurarea biodiversităţii, managementul agricol şi atenuarea schimbărilor climatice”.
La rândul său, Edouard Evangelisti, cercetător în domeniul plantelor la Universitatea Coasta de Azur, apreciază valoarea noilor rezultate:
„Această cercetare revoluţionară face vizibilă o parte din ceea ce este invizibil”.
Acesta consideră că studiul reprezintă o bază importantă pentru cercetările viitoare:
„Această harta este o etapă importantă şi deschide posibilităţi de investigare a importanţei funcţionale a acestor reţele subterane gigantice, cum ar fi toleranţa la secetă şi rezistenţa la boli. De asemenea, trebuie investigată natura dinamică a acestor ciuperci”.
Evangelisti subliniază că este nevoie de informații suplimentare pentru a înțelege contribuția acestor organisme la ciclul carbonului.
„Abundenţa hifelor vii este importantă, dar din perspectiva ciclului carbonului, trebuie să ştim şi cât de repede cresc, mor şi contribuie aceste hife la stabilitatea carbonului din sol”.
