Mircea Badea a reacționat după ce a zis un cântăreț.
Florin Ristei a zis că „â” este o invenție comunistă de pe vremea lui Ion Iliescu. De fapt, lucrurile stau diferit.
„Pentru mine... așa ceva este odios. Ce am văzut este odios. Pe mine nu mă mai interesează multe lucruri, dar secvența asta m-a băgat în roșu. Vine Florin Ristei, tânăr frumos și liber, #rezist, care apare și prin reclame la bănci, și n-are nici cea mai vagă idee despre ce vorbește... A transmis o prostie și o minciună. Nu este adevărat ce zice. „” nu este o invenție comunistă de pe vremea lui Iliescu. Ne mai spune și că s-a documentat... Probabil pe Facebook. Nu comuniștii din 1993 au venit cu chestia asta... ci comuniștii din anii 1950. Nu mai intrați în aceste subiecte pentru că sunt cu mult peste voi... Sinistru. Vedeți-vă de propaganda voastră cu haștag... E greu cu limba română. Nu e de voi”, a zis Mircea Badea referindu-se la secvența în care cântărețul explică faptul că „â” este o invenție comunistă.
Profesoara Mariana Badea a explicat, la DC News, de ce am trecut la scrierea cu „î” din „a”
În anii '90, dezbaterea cea mai aprinsă a forurilor lingvistice avea drept vedetă... „î" din „i" sau din „a"? Unii intelectuali s-au „adaptat", alții au refuzat să scrie „progresist".
Într-un interviu special la DC News cu profesoara Mariana Badea, am discutat despre acest „cartof fierbinte" (care, între timp s-a mai răcit - totuși, au trecut câteva decenii... însă problema de principiu a rămas).
Cum „se prezenta" limba română pe vremea când Eminescu așternea primele versuri? Ar trebui să-l privim altfel pentru că scria într-o limbă... „ilegală"?
Limba română nu era oficializată pe vremea lui Eminescu
„Am observat și eu că foarte mulți intelectuali importanți (în sine sau... în sinele lor) repudiază scrierea cu „î” din „a”.
La 17 februarie 1993, Academia Română, cu acordul Ministerului Învățământ și al Ministerului Culturii, a hotărât înlocuirea literei „î” cu litera „â” în interiorul cuvintelor, exceptând cuvintele formate cu prefix (neîncetat, neîntâmplat etc.). Tot atunci s-a decis înlocuirea lui „sînt” cu „sunt”. Și în zilele noastre există dispute și jigniri între adepții recomandărilor Academiei și ortografia precedentă.
La școală, noi trebuie să-i învățăm pe copii cum e corect pentru că ei se duc la examene. Și... asta e situația. Am avut și eu discuții nenumărate (n.r., referitoare la acest subiect).
Cel mai adesea se spune că „î” din „a” e al lui Iliescu. Oamenii nu „îl” plac pe Iliescu și atunci nu „îl” plac nici pe „î” din „a” (...). Este o altă obsesie politică, fără legătură cu argumentele Academiei.
De altfel, semnele diacritice (ș, ț, ă, î) sunt influențe ale limbii slavone la noi. Dacă ne aflăm la graniță, ce să facem?
Am scris cu astfel de caractere atâta amar de ani... Dacă stai să te raportezi la literatură, Eminescu a scris primele poezii într-o limbă „ilegală”, pentru că limba română nu era oficializată. La fel și Alecsandri sau Negruzzi. Să nu uităm de „Dacia literară”, revistă apărută la Iași în 1840... Toate erau în limba română. Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, din 1521, era scrisă în cea mai curată limbă română.
Adică, limba română se vorbește dintotdeauna pe aceste meleaguri, numai că ea a fost oficializată abia după 1864. Avem o limbă română foarte „tânără”, deși, dacă analizăm, ea e, în fapt, străveche”, spunea profesoara Mariana Badea într-un interviu pentru DC News.
„Oricât de snobi sunt unii cetățeni, tot în limba română comunică”
„Mie îmi place foarte mult acest popor, această țară și, mai ales, limba noastră melodioasă. Noi, aici, suntem singurul popor creștin ortodox cu limba de origine latină, între toate popoarele din jur, ale căror limbi sunt fie de origine slavă, fie germanică. Chiar creștini ortodocși fiind, vecinii țării — rușii, bulgarii, ucrainenii - sunt slavi —, iar ungurii (limba lor fino-ugrică este foarte dificilă, mai ales pentru latini) sunt în majoritate romano-catolici.
Noi suntem singura NAȚIUNE LATINĂ ORTODOXĂ aici. Nu mai sunt alții.
Aș vrea să accentuez faptul evident că limba română este singura constantă spirituală a neamului românesc: drapelul s-a schimbat, chiar de multe ori, granițele s-au mai mutat, imnul a avut diferite variante, numai limba română rămâne specifică spiritului nostru, fiind singura cale de comunicare între noi, românii. Chiar dacă a suferit influențe turcești, grecești, slave, franțuzești, iar acum englezești, limba este statornică și unică.
Oricât de snobi sunt unii cetățeni, tot în limba română comunică. Și credința religioasă tot în limba română o simțim...”, mai spunea profesoara Mariana Badea.
În data de 17 februarie 1993, Academia Română a emis o hotărâre (cu forță obligatorie, publicată ulterior în Monitorul Oficial), prin care se reglementa trecerea la grafia cu "î" din "a" și forma "sunt" în toate publicațiile și documentele oficiale din România. Astfel, publicațiile periodice și ziarele trebuiau să adopte noua grafie până la începutul anului 1994, respectiv mai 1993, iar învățământul trebuia să facă tranziția în următorii doi ani.
Textul integral este redat mai jos:
„Ca urmare a Hotărârii Academiei Române din 17 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 8 martie 1993, Prezidiul Academiei Române, cu acordul Ministerului Culturii şi Ministerului Învăţământului, hotărăşte următoarele:
1. Lucrările aflate în prezent la edituri în proces tehnico-industrial, cu apariţie în anul 1993, precum şi cele în lucru redacţional prevăzute la predare la sectoarele tehnice ale editurilor, în cursul acestui an, se vor tipări cu grafia folosită de autori.
2. Manuscrisele aflate în portofoliile editurilor, inclusiv cele depuse cu 4-5 ani în urmă, precum şi cele ce se vor preda după data prezentei hotărâri vor fi revăzute de autori pentru a introduce peste tot grafia cu â şi sunt.
3. Publicaţiile periodice vor trece complet la grafia cu â şi sunt până la data de 1 ianuarie 1994.
4. Ziarele vor trece complet la grafica cu â şi sunt până la data de 1 mai 1993.
5. Pentru unele lucrări de mari dimensiuni şi complexitate, în general dicţionare şi atlase lingvistice, cu manuscrise predate la edituri până la 17 februarie 1993, se va putea păstra ortografia din 1953, chiar dacă au fost predate cu mai mulţi ani în urmă.
6. Nu se va retipări nici o carte şi nici o lucrare din motive de schimbare de grafie, decât numai şi numai din raţiuni editoriale, în care caz se va utiliza grafia cu â şi sunt.
7. Pentru editări prin copiere fotografică, acestea vor fi publicate cu grafia în care au fost iniţial tipărite.
8. Toate documentele oficiale ale instituţiilor din România vor fi scrise cu grafia â şi sunt, începând, cel mai târziu, de la data de 15 aprilie 1993.
9. În învăţământul preuniversitar se va trece treptat la grafia cu â şi sunt, începând cu clasa I şi continuând apoi cu celelalte clase şcolare, conform dispoziţiilor ce vor fi date de Ministerul Învăţământului, care va încheia această trecere în decursul a 2 ani.
10. În învăţământul universitar se va trece la grafia cu â şi sunt începând cu anul universitar 1993/1994, aplicându-se, pentru cărţi şi lucrări, prevederile de la pct. 1, 2 şi 3 de mai sus.
11. Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române se va îngriji de editarea unui nou dicţionar ortografic, de volum redus, pentru a fi tipărit până la 1 februarie 1994".
Anexă. Regulile „Sextil Puşcariu" pentru scrierea literelor „â" şi „î"
„Literele â şi î corespund aceluiaşi sunet, întrebuinţându-se după următoarele reguli:
a) î se scrie întotdeauna la începutul şi la sfârşitul nemijlocit al cuvântului: îl, îmbărbătez, împărat, înger, îşi, îţi; amărî, coborî, hotărî, târî, urî ...;
b) tot î scriem şi în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la începutul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălţat, preîntâmpinat.Vom scrie într-însul, dar dânsul;
c) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, făcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt".
Vezi interviul integral cu profesoara Mariana Badea aici:
