Alegerile parlamentare din Israel, sfârșitul erei Netanyahu? Ce arată ultimele sondaje și cine este Eisenkot, fostul șef al Armatei care a devenit cel mai dur adversar al lui "Bibi"

Israelul urmează să organizeze alegeri parlamentare pe 27 octombrie 2026. Acestea vor fi primele de la atacul mortal al Hamas din 7 octombrie 2023, care a zguduit țara și a aruncat Orientul Mijlociu în haos, în timp ce Israelul a intrat în război în Gaza, Liban și Iran. Deși sondajele prevăd o înfrângere clară pentru prim-ministrul Benjamin Netanyahu, alegerile din Israel pot fi complexe, cu un sistem politic fragmentat în care oricine poate ieși învingător, scrie Reuters.

VEZI ȘI: Trump și Netanyahu s-au întâlnit pentru prima dată de la începutul războiului cu Iranul

Ce arată sondajele?

Mai multe sondaje succesive arată că Netanyahu este pe cale să piardă alegerile. Atacurile din 7 octombrie i-au spulberat credibilitatea în materie de securitate. Deși publicul a susținut în mare măsură războaiele împotriva Hamas, Hezbollah și Iran, sondajele au arătat o încredere scăzută în conducerea lui Netanyahu.

Politicile guvernului său în chestiuni legate de religie și stat sunt, de asemenea, nepopulare în rândul multor israelieni.

Cu toate acestea, liderul este un supraviețuitor politic desăvârșit, iar sondajele de până acum nu arată o cale clară către putere pentru rivalii săi. Precizăm că Benjamin Netanyahu este prim-ministrul cu cea mai lungă vechime în funcție al Israelului, fiind ales pentru prima dată în 1996.

VEZI ȘI: Netanyahu afirmă că, de frica Hezbollah, sate creştine din sudul Libanului au cerut să fie anexate de Israel

Fostul șef al Armatei, care și-a pierdut un fiu în Gaza, a devenit cel mai dur adversar al lui Benjamin Netanyahu

Cu avertismente privind democrația și cereri pentru o anchetă privind evenimentele din 7 octombrie 2024, Gadi Eisenkot, fostul șef al Armatei israeliene, a devenit cel mai dur adversar al lui Benjamin Netanyahu în alegerile legislative care urmează să aibă loc, scrie The Times.

Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), a demisionat din cabinetul de război al lui Netanyahu în urmă cu doi ani, în semn de protest față de strategia din Gaza, despre care spunea că se concentra pe distrugerea Hamasului, în loc să acorde prioritate eliberării ostaticilor. 

Acesta și-a înființat propriul partid politic de centru, Yashar — care înseamnă „cinstit” în ebraică — și conduce în mod neașteptat în sondaje într-o competiție pe care o descrie drept „pentru sufletul națiunii”.

VEZI ȘI: Benjamin Netanyahu candidează pentru un nou mandat. Ce a spus Trump despre premierul israelian

După anunțul lui Trump privind Gaza, Eisenkot a declarat: „Încă o dată, cetățenii israelieni află despre un acord decisiv din mass-media străină, iar discrepanța scandaloasă dintre promisiunile lui Netanyahu și realitate este dezvăluită. După prețul greu plătit, după cei căzuți la datorie și răniți, el a capitulat din cauza slăbiciunii sale politice, fără a atinge obiectivele războiului. Statul Israel nu trebuie să accepte o realitate în care Hamas supraviețuiește și așteaptă ocazia de a comite următorul masacru”.

De altfel, fostul general este antiteza lui Netanyahu în multe privințe. The Times scrie despre el că este "fiul umil al unor imigranți marocani, care a crescut în Eilat și a petrecut apoi 41 de ani în Forțele de Apărare ale Israelului (IDF)".

"Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, are un stil sobru atât în ținută, cât și în vorbire. Este un contrast izbitor față de Netanyahu, un om cu vorbă dulce și elocvent, crescut într-un cartier înstărit din Ierusalim, educat la Harvard și MIT, un negustor desăvârșit care a vândut mobilă înainte de a intra în politică și care, la 77 de ani, a petrecut 18 ani la putere", mai scrie sursa citată.

Eisenkot, "exact opusul lui Bibi"

„Este exact opusul lui Bibi. Nu se concentrează pe machiaj sau haine, engleza lui este în stil militar, nu este un orator înnăscut, dar este o adevărată poveste de succes israeliană. Este, de asemenea, un simbol al prețului pe care l-au plătit oamenii pentru acest război”, spune managerul său de campanie, Ronen Manelis, un fost ofițer de informații militare care a servit alături de el începând din 2003, când Eisenkot era comandant în Cisiordania, și a ajuns ulterior să-i fie adjutant.

Cum a fost ucis fiul lui Eisenkot

Fiul cel mai mic al lui Gadi Eisenkot, Gal, care a fost ucis la vârsta de 25 de ani în Gaza, în decembrie 2023. Gal fusese trimis împreună cu un alt soldat să recupereze cadavrele a doi ostatici uciși, iar cei doi au fost aruncați în aer de un dispozitiv exploziv improvizat.

Doi dintre nepoții lui Eisenkot au fost, de asemenea, uciși în luptele de acolo. Potrivit celor apropiați lui, tocmai în timpul shiva-ului lui Gal — ritualul evreiesc de doliu — Eisenkot s-a hotărât să candideze.

La lansarea campaniei sale, el a declarat: „În cei 48 de ani în care am luptat pentru Israel, am pierdut prieteni, am pierdut membri ai familiei. Nu sunt dispus să pierdem și această țară.”

Eisenkot a atras mulțimi numeroase la mitingurile sale, inclusiv la unul organizat acum zece zile în kibbutzul Naan, la aproximativ 33 de kilometri sud de Tel Aviv, unde peste 500 de persoane s-au adunat pe scaune de plastic albe.

Îmbrăcat în tricoul său negru caracteristic și cu o jachetă, Eisenkot a prezentat ceea ce a numit „cea mai importantă misiune a sa de până acum”.

„Aceste alegeri vizează identitatea Israelului”, a declarat el, „dacă va rămâne un stat evreiesc, democratic, liberal, puternic și egalitar.” Subliniind că țara „luptă pe nu mai puțin de șase fronturi”, el a afirmat că „niciunul dintre obiectivele războaielor — cu excepția efortului de a-i aduce înapoi pe ostatici — nu a fost atins pe deplin. Israelul se află astăzi la o răscruce istorică, atât din cauza amenințărilor externe cu care se confruntă, cât și din cauza provocărilor interne.”

El a fost aplaudat cu entuziasm când a promis că va înființa imediat o comisie de anchetă pentru a stabili cum au avut loc atacurile din 7 octombrie, lucru pe care Netanyahu a refuzat să-l facă.

„Dacă nu se va desfășura o astfel de anchetă, evenimentele din 7 octombrie vor rămâne un nor negru care va plana asupra societății israeliene timp de generații”, a spus el.

Mulțimea a salutat, de asemenea, promisiunea sa de a abroga legislația adoptată de guvernul lui Netanyahu care îi scutește pe evreii ultraortodocși de serviciul militar, ceea ce, potrivit lui Eisenkot, slăbește armata și impune o povară nedreaptă asupra rezerviștilor existenți. 

Cine sunt ceilalți rivali ai lui Netanyahu

Ceilalți rivali ai prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu sunt:

• Foștii prim-miniștri Naftali Bennett și Yair Lapid, a căror alianță, în ciuda faptului că se aflau pe părți opuse ale spectrului politic, l-a înlăturat pe Netanyahu la alegerile din 2021. Aceștia au format un guvern eterogen, format din partide liberale și conservatoare și, pentru prima dată în istoria Israelului, un partid arab islamist. Aceasta a durat 18 luni.
• Fostul ministru al Apărării, Avigdor Lieberman, care a fost cândva consilier și aliat al lui Netanyahu. Chiar mai agresiv decât fostul său șef, Lieberman a părăsit guvernul lui Netanyahu în 2018, acuzându-l pe prim-ministru că este prea indulgent față de militanții palestinieni din Gaza și de atunci a devenit unul dintre cei mai acerbi critici ai lui Netanyahu.

Cum funcționează alegerile israeliene?

Alegerile pentru parlamentul Isarelului, Knesset-ul, care are 120 de locuri, au loc o dată la patru ani. În practică însă puține legislaturi și-au dus mandatul d epatru ani până la capăt.

Israelul a fost prins într-un ciclu de guverne și alegeri de scurtă durată, care a început în 2019 și s-a încheiat în 2022, când Netanyahu a obținut o majoritate parlamentară solidă și a revenit la putere în fruntea celui mai de dreapta guvern din istoria Israelului.

Alegerile viitoare vor marca unul dintre rarele cazuri în care un Knesset a finalizat un mandat complet.

De ce Israelul a tot avut guverne de coaliție?

Locurile din Knesset sunt alocate prin reprezentare proporțională listelor de partide care depășesc un prag de 3,25% din voturile naționale, echivalentul a patru locuri.

Niciun partid din Israel nu a câștigat vreodată o majoritate absolută, așa că guvernele au fost ulterior formate de o coaliție de partide. Atunci când apar diviziuni, coalițiile se pot destrăma rapid.

Acest lucru oferă partidelor mici multă influență asupra cine va fi numit prim-ministru și cât timp vor rămâne în funcție. Netanyahu s-a bazat pe partide evreiești ultraortodoxe pentru supraviețuirea sa politică. Cererile lor ca comunitatea lor să fie scutită în mare parte de serviciul militar obligatoriu au fost un subiect aprins în Israel, cu atât mai mult în timp de război.

Care sunt principalele partide din Israel?

Partidele israeliene au termen limită până în septembrie pentru a-și depune listele de candidați. Asta înseamnă că peisajul politic s-ar putea schimba, fiind așteptate ca mai multe partide să se alăture cursei, să fuzioneze sau chiar să se retragă până atunci.

Coaliția lui Netanyahu este formată din propriul său partid de dreapta, Likud, partidul pro-coloniști al ministrului de finanțe Bezalel Smotrich și partidul de extremă dreapta, Puterea Evreiască, al ministrului Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir. Partidele evreiești ultraortodoxe, Iudaismul Unit al Torei și Shas, au părăsit guvernul în 2024, dar au contribuit la susținerea acestuia.

Pentru a-l detrona pe Netanyahu se luptă Yashar al lui Eisenkot, Împreună al lui Bennett și Lapid, Israelul Nostru, Casa lui Lieberman, care se bucură de sprijinul comunității fostei imigranți sovietice din Israel, patru partide care reprezintă în mare parte minoritatea arabă de 20% - Hadash, Taal, Raam și Balad, și democrații de stânga, conduși de fostul general Yair Golan.

Jerusalem Post: Un guvern de „unitate” ar bloca reformele de care Israelul are nevoie disperată

Într-un articol de opinie pentru Jerusalem Post, Dan Perry, fostul redactor pentru Orientul Mijlociu, actual redactor pentru Europa/Africa, care a lucrat de-a lungul timpului cu mai mulți experți israelieni, spune că un guvern de „unitate” ar bloca reformele de care Israelul are nevoie disperată.

"În timpul fiecărui ciclu electoral, câțiva politicieni israelieni rostesc obosita mantră: „boicoturile sunt rele!”. Refuzul de a „sta alături” de un anumit partid, refuzul de a-i acorda ministere și refuzul de a-l readuce la putere după ani de eșecuri sunt prezentate ca fiind nedrepte, neprietenoase și elitiste. Cei care susțin acest argument se învăluie de obicei în cuvinte mărețe despre unitate, vindecare și respect pentru alegători, ca și cum democrația parlamentară ar fi concepută pentru a garanta tuturor un loc în cabinet. Dar acest lucru nu are nicio bază în practica vreunei democrații serioase. Există aproape exclusiv pentru că dreapta israeliană a petrecut ani de zile convingându-i pe israelieni că o face. Lucrul remarcabil este că oameni precum Benny Gantz, Chili Tropper, Yoaz Hendel și alții, care se descriu ca centriști sobri, acceptă premisa. Ni se spune că milioane de oameni au votat pentru Benjamin Netanyahu. Implicația este că excluderea Likud din guvern ar încălca cumva normele democratice. Sondajele arată că un partid care susține această idee ar putea ajunge în Knesset – așadar, problema ar putea deveni în curând urgentă și decisivă. (...)

Acum, în ajunul a ceea ce ar putea deveni o adevărată inversare electorală, o auzim din nou. „Fără boicoturi!” Ca și cum Likud, unic printre partide, merită acces permanent la puterea executivă, iar reprezentarea în Knesset ar fi insuficientă – participarea la cabinet ca drept civil.

În zadar se caută o altă democrație parlamentară care să funcționeze în acest fel. Partidul Laburist din Marea Britanie nu se așteaptă să aibă miniștri conservatori atunci când guvernează sau invers; se așteaptă să încerce să-și implementeze agenda. Germania nu impune ca fiecare partid mare să se alăture fiecărui guvern. Partidul Congresului din India nu așteaptă o invitație din partea lui Modi.

Unii vor argumenta că Israelul este special, deoarece există probleme deosebit de mari în joc. Israelul, spun ei, trăiește sub o amenințare externă constantă - Iran, Hezbollah, Hamas, izolare internațională și provocări perpetue la adresa securității. Prin urmare, se presupune că are nevoie de cel mai larg guvern de unitate posibil", scrie acesta.