Zeci de urși au ieșit, duminică la prînz, la marginea șiselei la cerșit de mâncare.
De la Cabana Capra și până la Barajul Vidraru, șoseaua era plancată, duminică la prânz, de urși și ursoaice cu pui, care cerșeau de mâncare de la turiști. Am numărat vreo șapte urși, dintre care trei ursoaice cu cîte un pui, doi și trei pui, care nu mai aveau niciun fel de frică de oameni.
Animalele, obișnuite să cerească mâncare de la turiști, rămân totuși animale sălbatice, care sunt imprevizibile și periculoase.
Aflat în în vârful lanțului trofic, ursul nu are dușmani naturali, fiind omnivor, caracteristici pe care le are și omul, astfel că, prin prisma diferențelor, cauzele relației complicate sunt în responsabilitatea omului.
Chiar dacă este ilegal și riști amenzi usturătoare pentru hrănirea urșilor, amenzile sunt rar puse în practică.
Ursul cerșetor, obișnuit cu hrana obținută ușor, pierde abilitatea de a se hrăni singur, în pădure, și va căuta surse facile în vecinătatea drumurilor și al zonelor locuite. Ursul dependent de om nu se mai teme de acesta, iar atunci când este alungat din apropierea zonelor locuite nu se sperie, poate deveni agresiv și atacă, mai ales dacă este flămând.
Potrivit estimărilor, numărul urșilor bruni din țara noastră ar depăși 10.000 de exemplare, cea mai mare populație din Europa cu mult peste capacitatea habitatului necesar.
Faptul că sunt atat de vizibili a dus la ideea că nu au suficientă hrană în pădure și că foamea îi determină să iasă din habitatul lor este total falsă. (Foto: Crișan Andreescu)
Parcă e mai bine, pe Transfăgărășan, la 20 de grade
