Loviturile aeriene efectuate de SUA și Israel asupra instalațiilor nucleare ale Iranului au generat o dilemă serioasă pentru inspectorii ONU. Cum pot stabili dacă stocurile de uraniu îmbogățit - unele apropiate de gradul necesar armelor - au fost distruse în bombardamente sau ascunse în secret?
După atacurile din weekendul trecut asupra a trei dintre cele mai importante locații nucleare iraniene - Fordow, Natanz și Isfahan - președintele Donald Trump a declarat că aceste facilități au fost „distruse complet” cu muniții americane, inclusiv bombe capabile să pătrundă în buncăre.
Guvernele occidentale se grăbesc să afle ce s-a întâmplat cu aceste stocuri
Cu toate acestea, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), responsabilă cu monitorizarea programului nuclear al Iranului, susține că amploarea daunelor de la Fordow - o instalație aflată în adâncul unui munte - rămâne neclară. Această locație producea cea mai mare parte a uraniului îmbogățit la nivel înalt de către Iran.
Directorul AIEA, Rafael Grossi, a afirmat luni că este foarte probabil ca centrifugele sensibile folosite pentru îmbogățirea uraniului din Fordow să fi fost grav afectate. Cu toate acestea, nu este clar dacă cele 9 tone de uraniu îmbogățit ale Iranului - din care peste 400 kg apropiate de gradul pentru arme - au fost distruse.
Guvernele occidentale se grăbesc să afle ce s-a întâmplat cu aceste stocuri.
Reuters a discutat cu zeci de actuali și foști oficiali implicați în controlul programului nuclear iranian, care spun că bombardamentele ar fi putut oferi Iranului acoperirea perfectă pentru a ascunde uraniul. O eventuală investigație AIEA ar putea fi lungă și anevoioasă.
Olli Heinonen, fost inspector-șef al AIEA între 2005 și 2010, susține că verificarea va necesita proceduri complexe, inclusiv recuperarea materialelor din clădirile avariate, investigații criminalistice și prelevări de mostre de mediu - procese ce pot dura mult timp. „Pot exista materiale inaccesibile, dispersate sub dărâmături sau pierdute în timpul bombardamentelor”, a explicat Heinonen.
Cele peste 400 kg de uraniu îmbogățit până la 60% - aproape de nivelul de 90% necesar armelor nucleare - sunt suficiente, dacă ar fi îmbogățite suplimentar, pentru a produce nouă focoase nucleare, conform standardelor AIEA.
Chiar și o cantitate mică rămasă fără o contabilizare clară este un motiv de îngrijorare pentru statele occidentale, care suspectează că Iranul păstrează cel puțin opțiunea dezvoltării unui arsenal nuclear.
Există indicii că Iranul a mutat o parte din uraniul îmbogățit înainte de atacuri.
Grossi a declarat că, pe 13 iunie, ziua primelor lovituri israeliene, Teheranul a informat AIEA că va lua măsuri pentru a-și proteja echipamentele și materialele nucleare. Deși nu a fost oferit un plan detaliat, directorul AIEA spune că acest lucru sugerează că materialele au fost relocate.
Un diplomat occidental implicat în dosar, care a cerut anonimatul, a afirmat că cea mai mare parte a uraniului îmbogățit de la Fordow pare să fi fost mutată cu câteva zile înainte de atacuri, „ca și cum ar fi știut ce urmează”.
Unii experți au semnalat prezența unor camioane vizibile în imaginile satelitare din afara Fordow înainte de atac, sugerând relocarea uraniului. Totuși, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat joi că nu există informații concrete care să susțină această ipoteză.
Trump a respins și el astfel de preocupări. Într-un interviu pentru „Sunday Morning Futures” de la Fox News, programat să fie difuzat duminică, el a afirmat că „nu au mutat nimic”. „Este foarte periculos. Este foarte, foarte greu de făcut. Este ceva foarte greu de transportat”, a spus Trump. „Și oricum nu le-am dat prea mult timp. Nu au știut că venim până când, știți, chiar atunci.”
Casa Albă nu a comentat până în prezent. Departamentul de Stat a indicat declarațiile publice ale lui Trump.
Un al doilea diplomat occidental a declarat că verificarea stocului de uraniu va fi o provocare majoră, amintind de numeroasele dispute anterioare dintre AIEA și Iran, inclusiv lipsa de explicații clare privind urmele de uraniu descoperite în locații nedeclarate.
„Va fi un joc de-a șoarecele și pisica.”
Iranul insistă că și-a îndeplinit toate obligațiile față de AIEA.
"Stocul de uraniu îmbogățit la 60% al Iranului poate că nu a fost vizat direct, dar reprezintă un risc de proliferare major – mai ales dacă centrifugele lipsesc"
Până la lansarea campaniei israeliene de 12 zile menite să distrugă capacitățile nucleare și balistice ale Iranului, AIEA avea acces regulat la instalațiile de îmbogățire și le monitoriza 24/7, în baza Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNP), la care Iranul este parte.
Acum însă, totul este acoperit de praf și moloz.
Mai mult, Iranul amenință că va înceta colaborarea cu AIEA. Enervat de incapacitatea regimului de neproliferare de a-l proteja de lovituri considerate ilegale de multe state, Parlamentul iranian a votat miercuri suspendarea cooperării.
Teheranul acuză o rezoluție AIEA, adoptată în această lună, prin care Iranul este declarat în încălcare a obligațiilor din TNP, că ar fi creat contextul diplomatic necesar pentru atacurile Israelului. AIEA neagă.
Iranul a negat constant că ar dezvolta un program de arme nucleare. Informațiile serviciilor americane - respinse de Trump înaintea atacurilor - nu indicau dovezi ale unui program activ.
Totuși, experții subliniază că nu există niciun motiv tehnic pentru a îmbogăți uraniul până la 60% în scopuri civile, când centralele funcționează cu mai puțin de 5%.
Ca semnatar al TNP, Iranul este obligat să declare stocurile de uraniu îmbogățit, iar AIEA trebuie să le verifice prin inspecții - dar aceste puteri sunt limitate. Organismul nu poate efectua controale inopinate în locații nedeclarate.
AIEA a precizat că Iranul deține un număr necunoscut de centrifuge suplimentare, ascunse în locații neidentificate, cu care ar putea construi o nouă instalație secretă de îmbogățire.
Acest lucru face ca identificarea și controlul materialelor aproape de gradul pentru arme să devină o urgență.
„Stocul de uraniu îmbogățit la 60% al Iranului poate că nu a fost vizat direct, dar reprezintă un risc de proliferare major – mai ales dacă centrifugele lipsesc”, a scris Kelsey Davenport de la Arms Control Association pe X.
AIEA poate primi informații de la statele membre, inclusiv SUA și Israel, dar afirmă că nu ia nimic de bun și că verifică totul independent.
După ce au bombardat instalațiile ce adăposteau uraniul, SUA și Israel sunt văzute acum ca fiind cele mai probabile țări care ar putea acuza Iranul că îl ascunde sau că a reluat îmbogățirea.
Biroul premierului israelian Benjamin Netanyahu nu a comentat până la această oră.
Goana după dovezi s-ar putea transforma într-un efort zadarnic, precum căutarea armelor de distrugere în masă în Irak
Goana după dovezi s-ar putea transforma într-un efort zadarnic, precum căutarea armelor de distrugere în masă în Irak înaintea invaziei americane din 2003.
„Dacă Iranul declară sincer ce s-a întâmplat cu cele 400 kg de uraniu înalt îmbogățit, atunci problema este gestionabilă. Dar dacă nu, nimeni nu va putea fi sigur ce s-a întâmplat cu el”, a afirmat un al treilea diplomat occidental.
AIEA a spus că nu poate garanta că programul nuclear iranian este exclusiv pașnic, dar nu are indicii credibile ale unui program coordonat de arme.
SUA au susținut public activitatea de monitorizare a AIEA și au cerut Iranului să asigure securitatea inspectorilor.
Însă drumul până la a contabiliza fiecare gram de uraniu îmbogățit, standardul AIEA, este lung.
Uzina de la Natanz, aflată la suprafață și cea mai mică dintre cele două locații care produceau uraniu îmbogățit la 60%, a fost complet distrusă în atacuri, potrivit AIEA. Acest lucru sugerează că o parte mică din stoc ar fi putut fi distrusă.
La Fordow, cea mai adâncă instalație de îmbogățire a Iranului, care producea cea mai mare parte a uraniului de 60%, au fost aruncate cele mai mari bombe convenționale ale SUA, dar amploarea pagubelor este necunoscută.
O zonă subterană din Isfahan, unde era depozitat o parte semnificativă din uraniul îmbogățit, a fost și ea bombardată, fiind distruse intrările în tuneluri.
AIEA nu a putut desfășura nicio inspecție de la începutul campaniei aeriene a Israelului, ceea ce lasă multe semne de întrebare.
Grossi a spus miercuri că molozul și eventualele bombe neexplodate fac dificilă desfășurarea misiunilor AIEA, sugerând că ar putea dura. „Este moloz, pot exista muniții neexplodate”, a spus el.
Heinonen a subliniat că este esențial ca AIEA să fie transparentă în timp real cu privire la ce a reușit să verifice independent, inclusiv incertitudinile și ce rămâne necunoscut.
„Statele membre pot apoi să își facă propriile evaluări de risc”, a conchis el, potrivit Reuters.