Iată analiza profesorului de economie Mircea Coșea:
Tăcerea dezinteresului sau al incompetenței?
Presa europeană și dezbaterile politice din țările membre au de la începutul anului o temă prioritară, aceea a ”destinului” rezervat Uniuni Europene după alegerile din 9 iunie. Este o temă ce interesează substanțial societatea și mediul de afaceri european dat fiind nu doar schimbările majore care apar pe noua agenda europeană dar și posibila schimbare a raportului de forțe politice din viitorul parlament. Așa după cum se știe, deja noua agendă a UE ocolește mediul. Green Deal este absent din noua agendă. Se trece în mod clar la politicile bugetare, apărare și reducerea migrație. Noul program indică o schimbare majoră a accentului de la salvarea mediului la apărare și securitate. Referințele la schimbările climatice sunt minime, iar biodiversitatea și natura nu sunt menționate deloc. Pe de altă parte, cel mai probabil, populiștii anti europeni vor conduce în rezultatele alegerilor din nouă state membre (Austria, Belgia, Cehia, Franța, Ungaria, Italia. Țările de Jos, Polonia și Slovacia).
Sunt elemente ce pot schimba, într-o manieră importantă, orientarea politicilor și poziționarea UE în context geopolitic.
Accentul pus pe dezbaterea acestor posibile schimbări de poziționare și orientare a instituțiilor și parlamentului european sunt, incontestabil,nu doar justificate dar și extrem de utile.
Paradoxal, la noi în România, țară membră a UE, este o liniște și o tăcere totală.
Nu există, ca în celelalte țări membre, chiar vecine cu noi, discuții relative la poziția față de noile schimbări, nu există nicio discuție pe problematica alegerilor europarlamentare, niciun grup al candidaților sau liderul de listă nu ne-a prezentat nouă, alegătorilor, un program sau măcar unele intenții relativ la ceea ce ar dori să facă Bruxelles. Listele au fost concepute în același stil politicianist și nepotist fiind menținute pe liste persoane care în trecutul mandat au fost campionii inactivității sau altele care s-au remarcat nu la parlamentul european ci la talk show-uri de week end la televiziunile bucureștene.
De exemplu,în Europa se discută actualmente extrem de aprins problema noii politici UE în domeniul bugetar, fiind una dintre cele mai contestate din punctul de vedere al efectelor în planul politicilor bugetare la nivelul național, particular al țărilor membre.
Viitorii noștri europarlamentari par a fi total străini de aceste probleme. Tac mâlc.
Este o tăcere a dezinteresului față de responsabilitatea pe care o vor avea față de țara care i-a trimis la Bruxelles sau o tăcere a incompetenței lor?
Nu neapărat pentru candidații la parlamentul european ci pentru informarea românilor interesați în calitatea lor de cetățeni europeni de ce ar putea să se întâmple după alegerile europarlamentare din punct de vedere al situației bugetare, voi prezenta o sinteză a problematicii bugetare europene, așa după cum am studiat-o din presa altor țări membre.
Chestiunile bugetare sunt foarte divizate în contextul campaniei pentru alegerile europene. Iată o prezentare generală a propunerilor diferitelor părți.
Nevoia de investiții este masivă la nivelul Uniunii, fie pentru a atinge obiectivele de decarbonizare, fie pentru a asigura apărarea împotriva amenințărilor tot mai mari, fie pentru autonomia industrială etc. Paradoxal, Bruxelles-ul tocmai a reaplicat celebrele reguli fiscale europene, care limitează datoria publică a statelor membre la 60% din produsul intern brut (PIB) și deficitul acestora la 3%. Aceste măsuri sunt cele care au fost suspendate în 2020 pentru a oferi statelor libertatea de a-și sprijini economiile în fața crizei sanitare.
Unele dintre criticile care i-au fost aduse de mult timp au fost auzite: traiectoriile necesare vor fi acum diferențiate pentru a ține seama de particularitățile fiecărei țări. Dar filozofia lor rămâne fundamental neschimbată. Sunt încă necesare eforturi bugetare semnificative, care probabil vor afecta capacitatea de investiții a statelor membre în următorii ani
Acesta este motivul pentru care ecologiștii europeni, al căror europarlamentar Marie Toussaint este capul listei din Franța pentru alegerile din 9 iunie, și grupul de stânga din Parlamentul European, reprezentat în Franța de europarlamentarul Manon Aubry (France Insoumise) s-au opus ferm.
Social-democrații au o viziune mai nuanțată, spunând că aceste noi reguli sunt "un pas în direcția cea bună" și "probabil o opțiune mult mai bună decât o revenire la vechile reguli", în special pentru că fac posibilă excluderea cofinanțării europene din ajustarea care va fi necesară în ceea ce privește cheltuielile publice și pentru că sancționează, teoretic, investițiile climatice și sociale. Cu toate acestea, social-democrații francezi, reprezentați de deputatul european Raphael Glucksman la alegeri, nu sunt de acord cu acest punct de vedere.
Liberalii, la rândul lor, spun că regretă unele dintre concesiile făcute în special statelor frugale din nordul Europei, privind revenirea țintelor cuantificate, de exemplu, dar rămân convinși că aceste reguli fac posibilă "revenirea la niveluri sustenabile ale datoriei, având în același timp suficientă flexibilitate pentru a face investiții".
Ca un ecou al dezbaterii bugetare agitate din unele țări membre, dreapta se consideră mulțumită de o revenire la "responsabilitatea" bugetară, insistă asupra necesității de a reduce cheltuielile publice și de a aplica normele europene mai strict decât înainte. În ceea ce privește extrema dreaptă, aceasta a votat împotriva reformei, dar fără a avea o viziune constructivă asupra subiectului.
Având în vedere caracterul transnațional al unui număr de investiții care urmează să fie făcute în următorii ani, există, de asemenea, problema propriilor capacități bugetare ale Uniunii Europene. Întrebarea este spinoasă deoarece, deși unele dintre statele membre au o monedă unică de peste 20 de ani, UE are încă doar un buget microscopic, echivalent cu 1% din PIB-ul zonei.
"La scurt timp după alegeri, Parlamentul va trebui să voteze următorul cadru financiar multianual al UE, care va stabili orientările sale bugetare generale și, prin urmare, prioritățile sale politice pentru următorii șapte ani", a declarat Eulalia Rubio, expert în probleme bugetare europene la Institutul Jacques Delors. Va fi ales pentru a menține nivelul cheltuielilor atins după criza sanitară? Sau pentru a reduce cheltuielile și dacă da, în ce domenii?
Astfel, acest proiect va ridica rapid o serie de întrebări cruciale. Ar trebui statele europene să contracteze o nouă datorie în comun, așa cum au făcut după pandemie, pentru a-i sprijini pe aceia dintre ei care au avut cele mai mari dificultăți în a face față crizei?
"Ar fi un salt federalist care nu a fost consimțit de cetățeni și încă nu avem nici cea mai mică idee cum vom rambursa primul împrumut", a declarat François-Xavier Bellamy, șeful listei republicanilor (LR) pentru alegerile europene.
Cu toate acestea, multe idei au fost puse în dezbatere în ultimii ani pentru a oferi Uniunii Europene "resurse proprii". Cu alte cuvinte, noi taxe europene care ar putea completa contribuțiile statelor membre – calculate pe baza bogăției lor naționale – și care constituie în prezent cea mai mare parte a resurselor UE.
"Comisia Europeană a făcut propuneri pentru resurse proprii în 2022, inclusiv ideea de a utiliza o parte din resursele provenite din noua taxă vamală pe carbon sau din piața europeană a carbonului. Se vorbește, de asemenea, despre armonizarea impozitului pe profit la nivel european, ceea ce ar aduce mai mulți bani. Dar discuțiile stagnează".
Diferitele partide de stânga au prezentat, de asemenea, alte opțiuni și împărtășesc dorința de a introduce o taxă europeană pe tranzacțiile financiare, pe superprofituri și dividende și de a-i face pe cei mai bogați să contribuie. Impozitarea milionarilor bogați și a multimiliardarilor este unul dintre vârfurile de lance ale campaniei lui Raphaël Gluksman, care se bazează pe inițiativa cetățenească europeană condusă de președintele Partidului Socialist belgian Paul Magnette și europarlamentarul Aurore Lalucq (Place publique), care au introdus ideea unui impozit european pe avere.
Valérie Hayer, care a fost raportoare pentru un raport privind resursele proprii europene, s-a pronunțat în ultimele luni în favoarea unei taxe echitabile la frontieră (pe modelul taxei pe carbon, dar luând în considerare și condițiile sociale din țările de producție), a unei taxe pe criptoactive sau pe GAFA.
La extrema dreaptă, Marion Maréchal, fidelă dorinței sale de a reduce cheltuielile publice și rolul statului, se opune în mod evident oricărei noi taxe europene, grăbindu-se să denunțe costul imigrației.
Tot la extrema dreaptă, problemele bugetare europene par să aibă puțină inspirație pentru Jordan Bardella, care se limitează să indice costul bugetar al unei posibile extinderi a UE și contrastează Europa națiunilor cu o Europă federală înzestrată în acest caz cu mai multe prerogative bugetare.
Stânga se concentrează pe nevoia de investiții publice, în timp ce dreapta vorbește mai mult despre necesitatea mobilizării investițiilor private.
Din ceea ce am redat mai sus reiese o varietate de opinii și propuneri care atestă o implicare a viitorilor europarlamentari în susținerea unor idei sau orientări generate de existența unui anumit concept privind relația bugetară dintre un buget comunitar și multitudinea bugetelor naționale ale țărilor membre.
Oare nu ar trebui ca și viitorii noștri europarlamentari să ne prezinte nouă, alegătorilor, eventualul sau eventualele lor concept sau concepte privind modul cum vor acționa în parlamentul european pentru a contribui la stabilizarea situației bugetare românești în condițiile unei noi politici bugetare comunitare?
Nu-i interesează sau nu au competența necesară job-ului la care aspiră?
VEZI ȘI: Eu cu cine votez? Ghidul pentru europarlamentare 2024. Partidele politice europene și posibile alianțe:
VEZI ȘI: Cine va face jocurile de putere la Bruxelles. Partidele radicale de dreapta, favorite în 9 state UE înainte de europarlamentare (sondaje):
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
