EXCLUSIV  Mai vrem în Spațiul Schengen?

Iată editorialul scris de Bogdan Chirieac:

Mai vrem în Spațiul Schengen?

În mod natural, în baza Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, România trebuia admisă în spațiul Schengen la 31 martie 2011. Bucureștiul cheltuise peste 1 miliard de euro pentru securizarea frontierelor de către concernul european EADS. Comisia tehnică a Uniunii Europene a stabilit că România îndeplinește perfect toate criteriile pentru a fi admisă în Spațiul Schengen.

Fără nicio legătură cu Tratatul de Aderare, Comisia Europeană a introdus noi criterii, arbitrare, privind admiterea României. A mers până acolo încât a condiționat admiterea României și Bulgariei de MCV-ul, cel fără de sfârșit.

Admiterea în Spațiul Schengen pentru o țara membră UE este importantă în primul rând pentru transportatorii de mărfuri. De curând, am aflat, cu surprindere, că portul Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră, este în acelaşi timp și al patrulea cel mai mare port european. Dacă România ar fi admisă în Schengen, în scurt timp ar ajunge pe locul doi și ar amenința locul unu. Pot astfel înțelege motivele economice pentru care UE nu a respectat propriul Tratat semnat cu România. Fireşte că nu toate statele membre au acest interes. Purtătorul de cuvânt cel mai puternic a fost Olanda.

Între timp, situația în lume s-a mai schimbat. Milioanele de migranți care au ajuns în Europa nu au tranzitat România tocmai fiindcă nu este membră a Spațiului Schengen. La granița României cu Ungaria există control de pașapoarte. Din Ungaria nu mai exista niciun control până în Portugalia. Dl Tajani a vrut, incontestabil, să sprijine țara noastră. În noul context geopolitic, neapartenența la Spațiul Schengen poate fi însă un avantaj. De aceea, poate că România nu ar trebui să insiste, în niciun fel, pentru a fi admisă acolo unde accesul i-a fost respins de-a dreptul samavolnic. Dacă europenii vor considera că suntem pregătiți - bine, dacă nu, România chiar nu trebuie să ofere vreun contract de 2 miliarde de euro, eventual pentru achiziția de corvete militare, în schimbul unui drept al nostru refuzat însă cu obstinaţie.