De la o vârstă destul de fragedă începem să punem întrebări cu privire la corpul nostru. Curiozitatea nu este un lucru rău, ne ajută se evoluăm. Problema constă în răspunsurile pe care le primim, care sunt menite doar să ne oprească în a adresa atât de multe întrebări. De exeplu, încă mai crezi că...
1. Omul are doar cinci simţuri
Văzul, mirosul, simţul tactil, gustul şi auzul. Acestea sunt cele 5 simţuri. Încă din şcoala primară ţi s-a spus, probabil, că aceia care susţin că au al şaselea simţ sunt fie vrăjitoare, numai bune de scos argintul viu din tine, fie M. Night Shyamalan, scenaristul şi regizorul filmului The Sixth Sense (Al şaselea simţ). Împărţirea simţurilor umane în cinci îi este artibuită lui Aristotel, aşa că dacă susţii că, de fapt, sunt mai mult de cinci simţuri te vei certa cu chiar cu tipul care a inventat ideea de om deştept.
Adevărul: Nu se ştie exact câte simţuri are un om, dar oamenii de ştiinţă cred că avem între 14 şi 20. Cele cinci simţuri despre care înveţi sunt cele mai evidente, pe care oricum le-ai fi conştientizat singur. Celelalte, însă, sunt cu adevărat interesante.
Închide ochii şi atinge-ţi nasul cu degetul arătător. De unde ai ştiut care este degetul arătător, fără să te uiţi la el? De unde ai ştiut unde este nasul? Ţi-ai folosit simţul mirosului ca să faci acest lucru? Ţi-a spus simţul tactil, cumva, cum se simt moleculele de aer în calea degetului către nas? Nu, te-a ajutat propriopercepţia, simţul poziţiei relative a părţilor vecine ale corpului.
Unul dintre cele mai interesante simţuri lăsate pe dinafară este felul în care percepem timpul, ceea ce poate părea un simţ în felul în care moda poate părea un simţ. Dar neurologi de renume, precum David Eagleman de la Baylor College of Medicine, Rice University din Houston, USA, susţin că acest simţ al timpului este cel mai important dintre toate, de vreme ce le leagă la un loc pe toate celelalte. De exemplu, un măr ar fi numai o serie de senzaţii diferite, dacă simţul timpului nu ne-ar spune că toate se întâmplă în acelaşi timp. Tot nu eşti convins? Atunci încearcă să te uiţi la un perete complet alb dintr-o cameră în care nu se aude nici cel mai mic zgomot. Ei bine, simţul timpului îţi va spune cât timp din viaţă ai irosit doar pentru că nu ne-ai crezut pe cuvând de prima dată.
2. Metabolismul dictează dacă eşti gras sau slab
Din punct de vedere statistic, posibilitatea ca cineva să moară din cauză că este gras întrece orice altă cauză a mortalităţii. Încă de mici am fost învăţaţi că poţi să te îngraşi chiar dacă faci exerciţii fizice în mod regulat, din cauza metabolismului. Metabolismul descrie câtă energie foloseşte corpul tău pentru a respira, pentru a menţine inima funcţională şi, în general, pentru astfel de activităţi de bază ale corpului uman.
Adevărul: Tot ce ai învăţat despre metabolism când erai mic nu face decât să creeze confuzie, făcând ca nutriţia şi obezitatea să pară mult mai complicate decât sunt ele în realitate. Dacă vrei să afli de ce eşti gras sau, dimpotrivă, slăbănog, calculează numărul de calorii pe care le asimilezi într-o zi şi scade numărul de calorii pe care corpul le foloseşte de fapt. Cu cât eşti mai departe de zero, cu cât mai tare te vei îngrăşa. Teoria metabolismului lent nu este decât o scuză a oamenilor graşi care nu vor nici în ruptul capului să renunţe la mesele copioase şi inutile pentru organism, dar plăcute simţului gustului.
3. Anumite părţi din limbă detectează exclusiv anumite gusturi.
Cu siguranţă ţi s-a zis că simţi gustul dulce cu vârful limbii, gustul sărat cu prima jumătate, cel acru cu adoua jumătate şi cel amar cu baza ei. Din păcate, încă o dată, ai fost minţit. Cercetătorii ştiu de mult că orice tip de gust îl simţi cu toată limba. Cu alte cuvinte dacă îţi pui zahăr pe oricare parte a limbii, în afară de vârf, vei simţi gustul dulce.
Adevărul: Această minciună a apărut în anul 1941 când un profesor de la Harvard a tradus greşit un studiu făcut în anul 1901 de către germanul D.P Hanig, care a susţinut că diferite zone ale limbii percepeau un anumit gust mai intens decât celelalte, dar nu a fost niciodată vorba despre faptul că o zonă detectează un anumit tip de gust şi alta nu.
4. Sângele fără oxigen este albastru
Unul dintre primele lucruri care ni se spun când vine vorba de sistemul vascular este că venele de culoare albastră transportă la plămâni sângele care nu conţine oxigen şi că sângele oxigenat este roşu, iar cel neoxigenat este albastru.
Adevărul: Sângele în sine nu este albastru, ci roşu, indiferent dacă este oxigenat sau nu. De fapt, nici vena în sine nu este de culoare albastră. Totul se vede astfel din cauza luminii reflectate. Diferenţa dintre sângele care conţine oxigen şi cel care nu conţine este aceea că primul este de un roşu mai aprins, iar cel neoxigenat de un roşu mai închis.
5. Cea mai mare parte din căldura corpului se pierde prin cap
Acest neadevăr datează din anii 50, când armata SUA a decis să facă un experiment pentru a vedea câtă căldură pierde un om în condiţii de frig extrem.
Adevărul: Da, subiecţii au pierdut o cantiate mare de căldură prin cap, dar mai multă căldură au pierdut prin mâini. Mândri de rezultate, oamenii de ştiinţă s-au grăbit să le publice, doar că au uitat un detaliu foarte important: Subiecţii erau îmbrăcaţi, dar nu aveau căciulă pe cap şi nici mănuşi. Nu pierzi mai mult de 10% prin tărătuţă. De fapt, nu pierzi mai multă căldură prin cap decât prin altă parte a corpului.
sursa: cracked.com
Citeşte şi:
7 lucruri banale pe care le faci în fiecare zi…greşit
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
