Cea de-a 183-a previziune a sfârşitului lumii, de la căderea imperiului roman de apus (survenită în anul 476 e.n.), apocalipsa preconizată pentru 21 decembrie 2012, solstiţiul de iarnă şi noaptea cea mai lungă a anului, a generat, pe lângă o psihoză cvasigenerală, şi o mare afacere, evaluată la nivel mondial la miliarde de dolari.
Graţie internetului şi publicităţii extraordinare, nu întotdeauna dezinteresate, febra sfârşitului veacurilor s-a întins rapid de la Miami la Vladivostok, reactivând mişcări milenariste, trezind din adormire magi şi profeţi, surexcitând prezicători şi înfierbinţând minţile a mulţimi de credului. O adevărată industrie specializată în asemenea evenimente înfloreşte în toate colţurile lumii. Iar odată lansată campania publicitar-comercială, se anunţă deja alte „sfârşituri ale lumii”, prevăzute pentru 2014, 2036, 2040...
De această dată, pretextul prevestirii unei noi apocalipse l-a constituit descoperirea calendarului străvechii civilizaţii maya, a cărui evidenţă se opreşte în 2012. Cu un aşa „argument” uşor de răstălmăcit, şi odată problema datării rezolvată, scenariul a fost repede întremat, legându-se faptul istoric de cataclisme deja vehiculate ca posibile de ani buni în mass-media, precum inversarea polilor magnetici ai Pământului, intensificarea activităţii solare, posibilitatea ciocnirii planetei cu un asteroid ş.a. Cu ajutorul internetului şi al unor guru specializaţi, el a fost rapid mediatizat, găsind numeroşi adepţi, transformaţi repede în agenţi pătimaşi ai noii pieiri a lumii. Masa de manevră s-a dovedit şi ea peste aşteptări, un asemenea subiect speculând îngrijorările şi disperările a sute de milioane de oameni, loviţi de efectele actualei crize financiare mondiale. Brusc, un comerţ specializat a devenit înfloritor.
Primele în top, vânzările manualelor de supravieţuire şi adaptare şi, în geenral, a cărţilor cu o asemenea tematică. Rapid în reacţie şi specializat în domeniu, Roland Emmerich (care a realizat în 2003 cunoscutul film The Day After Tomorrow, referitor la încălzirea globală) a şi lansat pe ecrane 2012, o producţie interesantă prin tehnicile de manipulare folosite, dar eclipsată de interesul comercial grosier. Urmează, apoi, afacerile mai anondine, dar nu mai puţin profitabile, cu buncăre adecvate, iurte pentru adăpost, lucuri necesare în caz de dezastru şi multe alte asemenea produse derivate de gen. O amplă campanie publicitară, întreţinută cu t-shirts, jocuri video, stilouri, şepci viu colorate etc., ca parcă pentru lansarea unei superproducţii hollywoodiene, este în plină desfăşurare. Iată cum Apocalipsa a devenit un veritabil business, o mulţime de escroci, transformaţi peste noapte în guru ai sfârşitului lumii speculând piaţa slăbiciunilor omeneşti, desfăşoară formidabile afaceri. Rămase pentru început simple spectatoare la acest spectacol grotesc (dacă nu ar fi atât de lucrativ!) autorităţile publice din diferite ţări, unde fonomenul a atins deja cote alarmante, încep să reacţioneze în faţa riscului de derapaje milenariste.
O inedită axă Moscova-Washington, via Paris
În Rusia, internauţii apocaliptici au văzut în canicula severă şi îndelungată din vara lui 2010, marcată de gravele incendii care ameninţau cu asfixierea Moscovei, un semn anunţător al sfârşitului lumii. Ca o expresie a acestei griji, un exaltat om de afaceri şi-a comandat chiar o capsulă specială, pentru care a plătit zeci de mii de dolari, în care să se adăpostească la momentul dezastrului final. Mai decişi, 60 de australieni, adepţi ai unei secte apocaliptice, convinşi de guru acesteia, fratele Rock (alias Rocco Leo), au finanţat cumpărarea unei insule în Pacific pentru a se adăposti şi scăpa de cataclism. SUA sunt printre cele mai marcate zone ale lumii de perspectiva lui 21 decembrie 2012. Zeci de manuale de supravieţuire, tipărite în sute de mii de exemplare, sunt la dispoziţia doritorilor. Potrivit unui site, grupuri de „supravieţuitori” se formează de-a lungul planetei, dar mai ales în ţara abundenţei, şi adună provizii pentru tiele grele post-decembrie 2012. Numai o singură societate californiană, Vivos, de pildă, vinde adăposturi subterane în valoare de 200 de milioane de dolari, pentru a salva 3000 de aleşi. În aceste locuri păstrate secrete, animalele nu vor fi primite decât sub forma de eşantioane de ADN. Vizita buncărului se face printr-un film în 3D şi cererea este în creştere.
În Belgia, un anume Patrick Géryl propune amenajarea unui imens buncăr salvator în sudul Africii, iar reacţiile imediate sunt promiţătoare.
Printre ţările cele mai afectate şi alarmate de fenomen se află Franţa lui Voltaire, unde, de pildă, potrivit „magilor atotştiutori”, o mică localitate cu numai 200 de suflete, Bugarach, şi poate câteva parcele din Pirinei, vor fi ferite de cataclismul final. Informaţia a circulat rapid pe internet şi comuna a fost luată cu asalt. Curioşi individuali şi reprezentanţi ai unor asociaţii cosmo-siderale s-au instalat deja aici, sondează locul şi organizează în linişte primele procesiuni tematice. Iluminaţii încearcă să se regrupeze şi să investigheze terenul cu mijloace specifice. Casele din zonă au început să se vândă la patru ori preţul lor real. Zvonul s-a auzit până în Statele Unie, câţiva americani rezervându-şi de pe acum biletele de călătorie pentru a fi aici la 21 decembrie 2012. Autorităţile s-au alertat imediat, mai ales că se aşteaptă şi reacţia celor 30 de mişcări milenariste înregistrate oficial, ce adună peste 30.000 de membrii activi şi care au anunţat deja că excavările din Pirinei vor fi transformate în locuinţe şi în acest scop îşi vor face apariţia noi rute de acces şi întreprinzători ocazionali.
Condamnaţi să murim de cinci ori!
Noua psihoză apocaliptică a fost contruită cu instrumente tradiţionale, dar este valorificată comercial în spiritul noilor afaceri de anvergură mondială, care exploatează sentimentul de teamă a maselor mari de oameni, tip pandemiile de gripă aviară, respectiv porcină, din ultimii ani. În cazul de faţă, s-a pornit de la un calendar complex, al unei misterioase civilizaţii maya, dispărută în condiţii neelucidate încă, în jurul anilor 1000 e.n., care şi-a oprit calculele la 21 decembrie 2012 şi nimic mai mult. Suficient însă pentru speculanţii interesaţi de a interpreta, evident forţat şi aiuritor, că astfel s-ar fi fixat, nici mai mult nici mai puţin, data sfârşitului omenirii! Într-o lume bântuită de angoasa înmulţirii şi sporirii virulenţei catastrofelor naturale, a grijilor crizei economico-sociale, a fost uşor ca un asemenea dat istoric să fie conexat la câteva evenimente majore, a căror posibilitate de producere e relativ frecvent evocată.
Aşa se face că, dacă în precedentele haosuri anunţate, se arăta o singură catastrofă, de această dată vom risca să murim în cinci feluri, fiecare dintre ele fiind, desigur, suficient spre a stinge orice urmă de viaţă pe planetă. Primul: aliniera dintre Pământ, Soare, centrul galaxiei noastre. Secundul: toate planetele sistemului nostru solar se ordonează pe aceeaşi axă. A treia ameninţare: inversare brutală şi foarte rapidă a polilor magnetici ai Terrei, Nordul trecând la Sud şi invers. Patru: o activitate deosebit de intensă a soarelui. În fine, un astru rătăcitor, planeta Nibiru, s-ar ciocni cu Pământul. De fiecare dată, catastrofa ar produce smulgerea crustei terestre, arderea până la topire a ceea ce se află la suprafaţă, iar şuvoiul fierbinte s-ar scurge în mări şi oceane care, oricum bântuite de cutremure şi tsunami, ar inunda întreaga zonă terestră. Perversitatea unor asemenea scenarii constă în aceea că pornesc de la date reale sau amestecă adevăruri cu mari falsuri, generând astfel simple fantasmagorii, dar cu un oarecare iz de credibilitate.
Aşa, de exemplu, o activitate mai intensă a Soarelui există şi cunoaşte cicluri studiate de specialişti, inclusiv în privinţa efectelor lor, fără a fi însă de natură a trezi spasme alarmante. La fel, şi fenomenul posibilei inversări a polilor magnetici ai planetei este analizat de mulţi ani de celebre instituţii de cercetare, se cunoaşte faptul că ultima dată s-a produs în urmă cu peste 800.000 de ani, că generază o lipsă de apărare a suprafeţei terestre împotriva diferitelor agresiuni cosmice, dar probabilitatea reproducerii sale într-un orizont previzibil este exclusă. Dimpotrivă, ipoteza Nibiru este pură invenţie; s-a spus, printre altele, că această presupusă planetă ar reveni în apropierea Terrei la fiecare 3600 de ani, dar dacă ar fi făcut-o vreodată, am fi ştiut câte ceva de apariţia sa.
Să nu confundăm planurile: ecologia nu are nimic de-a face cu manipularea (escrocheria)!
Din păcate, poate şi din dorinţa de a eclipsa impactul psihologic major al actualei crize mondiale asupra destinului uman, cu implicaţii încă nebănuite, „succesul” unor asemenea demersuri apocaliptice este pus, de unii, pe seama faptului că ar răspunde unor angoase reale, provocate de evenimente precum diminuarea stratului de ozon, dereglările climatice, uraganele tot mai fecvente şi mai pustiitoare. „Sfârşitul lumii există decând lumea. Acesta face parte din patrimoniul nostru. Dumnezeu ori omul ar fi adesea la originea lui. Scenariul avansat pentru 2012 răspunde fricii dereglării climei”, afirma istoricul francez Luc Mary. Un activist pe tărâmul milenarist, adaugă şi el: „Toate datele ecologice sunt postate pe internet, precum sfârşitul petrolului, semnul unei ere noi. Şi se exploatează toate spaimele legate de viitor”. Simpla lectură a unor atari „argumente” arată inconsistenţa lor.
În primul rând, că din toate cele 5 cauze invocate de „apocaliptici” pentru 21 decembrie 2012, niciunul nu este ecologic! La fel, nici „sfârşitul petrolului”, subliniat în acest context, nu are legătură cu ecologia ci, dimpotrivă! În realitate, în asemenea ocazii, sunt exploatate veros slăbiciunile tot mai evidente ale societăţii de consum, conjugate cu naivitatea şi credulitatea anumitor oameni, amplificate prin îngrijorările crescânde legate de precaritatea condiţiilor de viaţă. Lumea de azi trăieşte o criză profundă şi multidimensională, aspectul economico-financiar fiind numai vârful aisbergului, chiar dacă şi substanţa sa, ea afectând radical şi domenii precum: social, cultural, ecologic ş.a. O derută a valorilor, uneori artificial stimulată prin favorizarea interesată a unui context antiştiinţific, respectiv cultivarea neîncrederii în legitimitatea preocupărilor şi susţinerilor specialiştilor, joacă un rol important. Nu e de mirare, astfel, că atunci când, în 2009, reprezentanţii NASA au reacţionat cu argumente ştiinţifice la previziunile apocaliptice, nu puţini au ripostat repede prin teza complotului.
Sfârşitul lumii e sigur, dar nimeni nu ştie când va fi
De aceea, se impune să nu denaturăm în niciun fel adevărul. Problemele ecologice globale, precum schimbările climatice, nu au nicio legătură, nici măcar la nivelul reacţiilor complicate ale psihologiei colective, cu proiecte gen 2012! Dimpotrivă, tocmai neconştientizarea în măsura cuvenită a gravităţii lor ar trebui să ne preocupe, dar în niciun caz nu este admisibil să propovăduim camuflat ideea abandonării relevării ameninţărilor ecoclimatice care ne aşteaptă, pentru a scăpa de adevărata problemă. Ştiinţa şi atitudinea responsabilă nu au nimic cu demersurile apocaliptice interesate şi speculate financiar, iar această realitate trebuie răspicat afirmată şi cum se cuvine înţeleasă.
În fine, problema sfârşitului lumii rămâne una prea importantă spre a ne preta la asemenea abordări, precum cea a apocalipsei 2012. Ea e tratată într-un cu totul alt context şi, desigur, o dezbatere serioasă pe această temă este oricând binevenită. Trebuie să admite că, apărut la un moment dat în istoria naturală de 4,5 miliarde de ani a planetei, respectiv acum 200-400.000 de ani, omul va dispărea cândva, mai devreme sau mai târziu. Dar nimeni nu ne poate spune când!
Citeşte şi:
Explozia solară de marţi a atins Pământul Vezi cum te afectează – VIDEO
Vineri va fi furtună magnetică, provocată de cea mai mare explozie solară din ultimii 5 ani
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
