Descoperirile alarmante ale unui nou studiu privind pregabalina, un analgezic prescris la milioane de persoane din întreaga lume, le-au determinat pe cercetătoare să îi îndemne pe medici să evalueze cu atenție riscurile cardiovasculare înainte de a prescrie acest medicament, în special pacienților vârstnici sau vulnerabili.
Acest medicament anticonvulsiv este utilizat frecvent pentru tratarea durerii nervoase cronice, a anxietății și a epilepsiei. Potrivit Daily Mail, studiul recent a asociat administrarea de pregabalină cu un risc cu 48% mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă.
Procentul de risc crește până la 85% la persoanele cu antecedente de afecțiuni cardiace, comparativ cu alți pacienți care au primit gabapentină, un medicament similar folosit pentru controlul durerii cronice.
Printre posibilele efecte secundare enumerate de Serviciul britanic de sănătate (NHS) se află halucinațiile, sânge în urină și creșterea în greutate, precum și anafilaxia, o reacție alergică gravă.
La acestea, cercetătorii de la Centrul Medical Irving al Universității Columbia (SUA) adaugă faptul că pregabalina poate, de asemenea, să provoace insuficiență cardiacă sau să o agraveze.
Concluziile lor susțin recomandarea actuală a Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) de a prescrie acest medicament cu precauție, în special persoanelor în vârstă cu afecțiuni cardiace.
„Medicii trebuie să cântărească posibilele riscuri cardiovasculare asociate cu pregabalina în raport cu beneficiile acesteia”, afirmă doctorul Robert Zhang, un reputat cardiolog care nu a participat la studiu, dar care a scris despre acesta împreună cu alți experți.
Aceștia avertizează că „dacă utilizarea pregabalinei este asociată cu apariția insuficienței cardiace, crește posibilitatea ca medicamentul să poată dezvălui o afecțiune cardiacă subiacentă, ceea ce sugerează necesitatea unei evaluări cardiace atente înainte de prescrierea acestui medicament”.
În opinia lor, acest studiu „servește drept un important memento că nu toți gabapentinoizii sunt la fel și că, în căutarea unui control mai sigur al durerii, monitorizarea efectelor nedorite rămâne esențială”.