Cu mese opulente și mâncare din belșug, e greu de imaginat că membrii Familiei Regale termină toată mâncarea care le este servită. Dar, potrivit fiului Reginei Camila, Regele Charles este un susținător al reciclării.
VEZI ȘI: Regele Charles va merge în SUA. S-a aflat dacă are de gând să se vadă și cu fiul său, Prințul Harry
Regula strică a Regelui Charles atunci când vine vorba de mâncare
Criticul culinar și autorul Tom Parker Bowles a dezvăluit că tatăl său vitreg, Charles, refuză să lase ceva să fie aruncat după masă, insistând că resturile pot fi transformate în alte feluri de mâncare, toate ambalajele fiind reciclate corespunzător.
Tom, în vârstă de 49 de ani, a spus: „Nu există deșeuri, totul este reciclat, tot ce rămâne de la masă este folosit. Dacă rămâne ceva de la cină, va fi transformat în altceva sau va apărea a doua zi. Nimic nu este permis să fie aruncat”.
Regele Charles susține de mult timp sustenabilitatea. Proiectul Coronation Food, coordonat de fondul său caritabil și lansat anul trecut, își propune să combată risipa alimentară, sprijinind în același timp persoanele care trăiesc în „insecuritate alimentară”. Parker Bowles a adăugat: „Regele nu doar spune, ci pune în practică ceea ce predică”.
Ce crede fiul vitreg al Regelui Charles despre sustenabilitatea alimentară
Ca fiu vitreg al regelui, el spune că sustenabilitatea alimentară este un subiect cu care „se poate identifica” atunci când vorbește cu monarhul.
„Este cu adevărat un erou culinar. Să vorbești cu el despre soiurile ciudate de prune sau pere sau orice altceva este extrem de fascinant”, a adăugat el, scrie Mirror.
Cartea sa, „Cooking and the Crown”, relatează istoria bucătăriei în cadrul Casei Regale - de la domnia Reginei Victoria, care a început în 1837, și Eduard al VII-lea la începutul secolului trecut, până la Charles și Camilla.
„Cu siguranță pot mânca familia aceea!”, a glumit autorul,o față familiară în calitate de jurat la emisiunea MasterChef de la BBC One.
În epoca Reginei Victoria, prânzul și cina se întindeau la 10-12 feluri de mâncare.
„Nu trebuiau să mănânce totul, dar exista pur și simplu o cantitate imensă de mâncare și mâncau mult mai mult decât o facem noi acum”, a mai spus Tom Parker Bowles.