Emisiunea prezentată de Teo Trandafir la ProTV a fost unul dintre cele mai mari fenomene TV ale anilor 2000. Cu toate acestea, ea a zis că succesul nu a fost trăit ca o bucurie, ci mai degrabă ca o perioadă de presiune constantă și teamă. Teo Trandafir a povestit cum a început totul într-un context dominat de seriale TV.
La început, competiția era dificilă, iar producția se confrunta cu audiențe slabe. Teo Trandafir a zis că, la sugestia lui Adrian Sârbu, echipa a „ajustat” simbolic cifrele de audiență, ceea ce i-a dat încredere să continue. Astfel, la Teo Trandafir ajungeau audiențele măsluite. Un moment important a fost și despărțirea profesională de Mircea Badea, alături de care lucrase anterior.
„Hai să spun cum am început. Slotul acela orar nu exista. Erau seriale peste tot. Oriunde te uitai, dădeai de seriale. Și Adrian Sârbu a avut ideea: „Hai să-l facem noi”. Mă băteau serialele, mă bătea „Betty cea urâtă” în reluare de pe Acasă TV de mă zăpăcea. Ok, ce facem? Eu simțeam eșec după eșec, după eșec. La un moment dat, Adrian Sârbu a întrebat: „Cine îi dă lui Teo audiențele?” / „Georgică” / La care Adrian Sârbu a zis: „Măsluiește-le”. Și le-a măsluit.
Și audiențele au început să crească. Am zis: „Opa, stai că nu-i așa. Stai că nu sunt chiar ultima găină din ogradă, ultimul cartof din beci, ultima scândură din gard”.
Și am început să prestez program. Și de atunci a devenit disperare. Eu am o vorbă: „Disperarea în fund mă împunge, eu tot fug și ea mă ajunge”. De acolo mi se trage.
Eram atât de disperată să nu-l dezamăgesc și să nu mă dezamăgesc pe mine. Făcusem o mișcare: Plecasem de lângă Mircea Badea. Plecasem în condiții foarte bune. Mircea a fost cel care m-a susținut tot timpul și o face și acum. Dar, una peste alta, eu fără Mircea mă simțeam îngrozitor. Singură pe scenă… Eu obișnuită să-i pasez lui, el obișnuit să-mi paseze mie. Acum eram singură: Eu centram, eu dădeam cu capul. Ceva rău.
Și, încet-încet, am început chiar să facem audiență. Să ne ridicăm. Dar eu aveam disperarea zilei de ieri și disperarea zilei de mâine. Și mai era și disperarea concurenței, care nu stătea degeaba. Încercau în toate felurile.
Au încercat cu doctorul Cristian Andrei, cu Monica Anghel. S-au gândit: „Ne trebuie o grasă simpatică”. Perfect. Cine putea să fie? Monica Anghel. La vremea respectivă avea niște dimensiuni și are un simț al umorului extraordinar. Femeie minunată. Mai și cântă. Eu nu cântam. I-am bătut. Am bătut-o și pe Augusta, pe nevasta lui Lazarov. I-am bătut pe toți, de frica morții, efectiv. Eram atât de speriată să nu cumva să fie rău, încât trăgeam cât puteam”, a zis Teo Tandrafir la Veranda Mall.