UE, un aristocrat senil, care trăiește din mese rotunde

UE, un aristocrat senil, care trăiește din mese rotunde

Odată cu venirea a peste un milion de imigranți musulmani, Europa a importat problemele Orientului Mijlociu și a lăsat în așteptare propriile probleme, la fel de grave și de presante ca și criza imigranților.
Să nu uităm că UE are problemele sale imense care ne arată, de multă vreme, că structura instituțională trebuie modificată, trebuie adusă în pas cu vremurile pe care le trăim. Noi, europenii, avem probleme atât de grave pe cap - mai ales după criza economică, care a testat şi instituţiile şi coeziuneaUniunii - de care nici nu mai apucăm să ne ocupăm cum trebuie, din cauza crizei imigrației. Cu venirea imigranților am importat și toate problemele lor, care, așezate peste problemele noastre, riscă să dărâme o Uniune Europeană deja șubredă.

Chiar înainte să înceapă criza imigranților, UE se lupta cu criza grecească. În 2015, deci nu mai departe de anul trecut, Grexit-ul era o problemă imensă a Uniunii. Grecia era falimentară, se punea problema ieșirii din UE. Încrederea oamenilor în UE a fost puternic zdruncinată de referendumul din Grecia, care practic a spus NU regulilor financiare europene. Chiar în aceste zile ne confruntăm cu un posibil Brexit, o situație cu implicații enorme pentru comunitatea europeană. Referendumul din iunie din Marea Britanie are în substrat nevoia de reformare a UE. De rezultatul acestui referendum va depinde în mare măsură viitorul Uniunii.

Poate însă Uniunea Europeană să facă față acestei avalanșe de crize? Așa cum este acum, în mod clar, nu poate. Pentru că Europa pare a fi sclerozată politic, ca funcţionare a instituţiilor şi ca privire despre viitor. UE este încremenită în comunismul corectitudinii politice, și, de multe ori, singurul răspuns la problemele mari ale Europei este cel al pasivităţii birocratice, al non-acţiunii.

Iar cetățenii europeni răspund pe măsură acestei anchilozări în corectitudine politică și dezbateri sterile. Europenii au ajuns să nu mai aibă încredere în proprii lideri politici și în valorile europene uitate în tratate. Realitatea arată că Franţa, Belgia şi Marea Britanie au crezut în teoria multiculturalistă şi au eşuat în integrarea comunităţii musulmane. Creşterea înrolărilor de tineri belgieni, francezi, englezi în ISIS e un semnal de alarmă, care pune sub semnul întrebării însăși credinţa generaţiei europene tinere în valorile Europei. Toleranța stupidă față de abateri de la normalitate şi de la morala creştină este o explicație a faptului că tinerii occidentului sunt atraşi de radicalisme şi de extremisme cu aparenţă de valori morale.
Uniunii Europene i se deschide în față un singur drum sănătos: să dea o faţă nouă lidershipului, să îşi revigoreze instituţiile şi să îşi reafirme credinţa în propriile valori.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News