EXCLUSIV  E sau nu e criză și cât de mare e?

Sergiu Andon / 16 ian 2018 / 10:26 Salveaza PDF Comentarii

Avocatul Sergiu Andon a făcut o analiză a situației actuale din PSD și a spus că este posibil ca Mihai Tudose să fi declanșat criza astfel încât i-a adus pe social democrați la mâna lui Klaus Iohannis care nu va mai numi premier de la PSD.

Da, este criză de Guvern.

Conform art.110 alin.(2) cu trimitere la art.106, demisia Premierului atrage demiterea Guvernului (Guvernul este „demis” scrie în Constituție).

Victoria lui Dragnea este o victorie a la Pyrrhus. Arhitectura constituțională e centrată pe stabilitatea instituțiilor, inclusiv a Guvernului. De aceea, mecanismul constituțional nu lasă loc pentru subterfugii de la singura modalitate de retragere a sprijinului politic, care este moțiunea de cenzură. Și tot de aceea, adică pentru a evita abuzul partinic, odată cu demiterea cărțile de joc trec în mâna Președintelui.

Așadar, încetarea mandatului întregului Guvern, pe o cale sau alta (inclusiv ca efect al demisiei Premierului) cedează inițiativa către Președinte, care poate urma parcursul fie spre impunerea propriului preferat, fie spre dizolvarea Parlamentului (după dubla respingere).

Partid versus coaliție de guvernare

Președintele nu este obligat să consulte „coaliția”. Art.105 alin.(1) prevede exclusivitatea consultării partidului majoritar, nu a coaliției majoritare. Or P.S.D. singur nu are majoritatea absolută cum se cere tot în art.105 alin.(1), pentru a putea impune Președintelui candidatul.

[citeste si]

Nu e permis să se facă analogie între vocabula precisă partidul și sintagma coaliția de guvernare, pentru că asta ar constitui gravul abuz juridic numit adaos la lege. Dreptul românesc nu cunoaște analogii în interpretarea textelor legale.

Este previzibil că Președintele nu va accepta formula ca P.S.D. să vină la consultări cu alde ALDE. Îi va asculta separat și chiar dacă aliații vor propune același candidat, Președintele va desemna un altul, pentru că nu avem un partid cu majoritate absolută. Nicăieri Constituția nu se referă la coaliții.

Neexistând un partid cu majoritate absolută și putând desemna pe cine vrea, Președintele va juca la șah-mat, punând Parlamentul în situația fie de a-i accepta propunerea, fie de a fi dizolvat după al doilea refuz ( art.89 alin.(1) ).

„Sprijin politic" și „retragerea sprijinului politic"

Deruta P.S.D. pornește de la conceptele „sprijin politic”, „retragerea sprijinului politic”, „cine desemnează retrage” care nu au legătură cu actuala Constituție. Aparent logice, asemenea principii sunt reminiscențe ale centralismului democratic și se potriveau cu Constituția Republicii Socialiste România, în care era consacrat rolul conducător al Partidului. Aceea era soluția statului socialist pentru asigurarea stabilității instituționale. Soluția statului de drept se bazează pe principiul separației puterilor în stat, dintre care nu face parte partidul. 

Cumularea funcțiilor de conducere ale celor două camere de către liderii coaliției partidelor aflate la guvernare, împreună cu lozinca dragnistă că „Partidul va supraveghea strict îndeplinirea programului de guvernare” a mărit ispita de a se controla Guvernul contrar principiului separației și echilibrului. Precauția de a pune oameni de paie ca premieri n-a fost suficientă, pentru că, odată ajunșiîn post, premierii s-au confruntat tocmai cu dificultatea de a transpune în practică fanteziile electorale.

Raporturile Parlamentului cu Guvernul (de partid nu poate fi vorba) sunt strict cele delimitate în art.111-115 . P.S.D. s-a mai bizuit, se pare, pe șmecheria că în loc de moțiune de cenzură ( spus corect ar fi de autocenzură) ar putea introduce două moțiuni mai mici (moțiunici) în fiecare Cameră. Și această elucubrație ar însemna tot un inadmisibil adaos la Constituție.

Șantajul suspendării Președintelui

Unii visează la șantajul suspendării Președintelui. Modelul Igor Dodon nu merge la noi. E o altă Constituție, cu un alt suport democratic, mai redus, pentru funcție. Instituțiile Președințiale din România și Republica Moldova sunt diferite și ca natură electorală și ca prerogative. Art.95 alin.(1) arată clar că se poate iniția lunga și nesigura procedură a suspendării „în cazul săvârșirii unor fapte grave , prin care se încalcă prevederile Constituției (...)”. Nimeni nu poate susține că interpretarea și aplicarea Constituției, fie și voluntaristă ori cu subiectivism, ar reprezenta o faptă gravă împotriva legii fundamentale, creatoare de altă situație de instabilitate instituțională.

Refăcând scenariul conflictului amorsat de dl.Tudose, apare că el a știut bine ce face, unde poate ajunge, ce poate provoca.

Guvernul lui Iohannis sau alegeri anticipate

Deci,  câștigând serviciul la minge, Iohannis va merge aproape sigur spre a-și impune Guvernul său, ori spre alegeri anticipate, în vreme ce Tudose rămâne neprihănit sub aspectul discipliniei de partid principiu pe care epigonii centralismului democratic de odinioară îl venerează și îl aplică până la pierderea discernământului.

Ar mai fi o variantă fezabilă, dar picantă: ca Președintele să opteze pentru propunerea ALDE, punând la grea încercare Coaliția. Condiția ar fi ca Tăriceanu să nu meargă la Cotroceni pe formula alegerii lui Cuza, ci să propună candidat separat, respectând demnitatea propriei formațiuni politice. Ar fi și un pas pentru desfacerea legăturii contra naturii ideologice și de refacere a unității liberale.

                              * Leadul, titlul de home page și intertitlurile aparțin DC News.







loading...
VOTEAZA ARTICOLUL
   Pozitive: +63    Negative: -52

TOP STIRI CELE MAI...


loading...







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

n-nxt.DE1