TUPEUL PREZIDENȚIAL SCANDALIZEAZĂ ROMÂNIA
Ineleganța, cu care cândva ne-a surprins dar cu care între timp ne-a obișnuit urmașul Grupului Etnic German, a generat o furtună în opinia publică românească.
Românii, în zdrobitoarea lor majoritate (inclusiv cei care nu sunt membri sau simpatizanți PSD) îi cer lui Klaus Iohannis repararea ofensei. Puțini știu că problema cu adevărat gravă nu este refuzul invitației. Dl Iohannis nu are, de fapt, nici o calitate pentru a invita pe cineva la reuniunea unei instituții europene pe care nu o prezidează. Gravă cu adevărat este împrejurarea că, potrivit Constituției României, Președintele Republicii nu are competențe executive care să îi legitimeze însăși participarea la Consiliul European.
Cu tupeul doct al ignorantului care își ignoră ignoranța, ex Președintele Băsescu a intervenit în discuție – cum se putea altfel? – pretinzând că împrăștie ceața, dar, în realitate, mărind deruta spre a ascunde mai bine abuzul propriei participări, cu concursul vinovat al Președintelui CCR, Augustin Zegrean, precum și al unor prim-miniștri obedienți și duplicitari, ca Victor Ponta, la reuniunile Consiliului European.
Dl Băsescu face, nici mai mult nici mai puțin, următoarea precizare: „Doamna premier Dăncilă prezidează Consiliul Uniunii Europene (acolo unde merg miniştrii), în timp ce preşedintele Iohannis prezidează Consiliul European, care este altă instituţie. (...) Doamna premier Dăncilă nu va putea fi invitată la lucrările Consiliului European (vezi Tratatul de la Lisabona), dar va putea fi invitată la recepţie şi prezentată de preşedinte”. Băsescu dixit!
Când un marinar specialist în micul trafic comercial de port, și un profesor de fizică expert în speculații imobiliare vor să ne învețe drept constituțional și drept european, este cazul să vorbească și profesorii de drept. Mă găsesc în situația specială de a o face și în alte două calități: de fost ministru al reformei care a participat la redactarea Constituției României și de fost membru al Convenției europene participant la negocierea Tratatului constituțional recepționat apoi în Tratatul de la Lisabona.
„Conform Tratatului de la Lisabona - ne asigură același domn Băsescu - fiecare stat membru are un singur loc în Consiliul European, loc care este rezervat aceluia care prin Constituţia naţională are mandat de reprezentare a ţării, în cazul nostru Preşedintele Iohannis.” Serios?! Unde scrie asta în Tratatul de la Lisabona? Unde găsim în Tratatul de la Lisabona referirea la „mandatul de reprezentare a țării”? Poate în tratatul de drept constituțional al lui Augustin Zegrean sau în cel drept european al lui Cristian Diaconescu; ambele confidențiale.
CINE COMPUNE CONSILIUL EUROPEAN?
Începând cu Tratatul de la Lisabona, Consiliul European are un „președinte permanent” cu un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi prelungit o singură dată. În prezent Președintele Consiliului European este Donald Tusk, iar nu Klaus Iohannis, cum ne asigură Traian Băsescu.
Consiliul European este, într-adevăr, o altă instituție decât Consiliul UE. Tratatul UE spune, cu referire la Consiliul European, că este format din „șefii de state sau guverne ai statelor memebre”. Nu se precizează însă explicit când sunt unii și când alții.
Răspunsul la această întrebare a fost dat, logic, pornindu-se de la atribuțiile Consilului European și anume stabilirea direcțiilor strategice pe care trebuie să le urmeze politica UE. De aceea s-a decis că trebuie să fie membri, după caz, șefii de state sau guverne care au în „fișa postului” realizarea politicii interne și externe a statelor pe care le reprezintă. Cu alte cuvinte conducătorii puterii executive la nivel național.
Așa se explică de ce în majoritate au venit Primii miniștri. Sunt membri ai Consiliului European doar președinții care sunt „șefi de stat”. Adică sunt șefi sau co-șefi ai executivului (ai Guvernului). Ceea ce se întâmplă în republicile prezidențiale sau semi-prezidențiale.
În România președintele nu este șef al executivului, ci primul ministru. Constituția României prevede expres că „Guvernul realizează politica internă și externă a statului, potrivit programului său aprobat de Parlament”. Deci, Președintele nu are nici un rol executiv și de aceea nu are mandat să ia decizii politice din categoria celor care se iau în Consiliul European. El a fost investit prin votul cetățenilor români cu un mandat de mediator între puterile statului și prin urmare nu poate face parte din nici una dintre acestea. Dacă ar fi ca el să reprezinte statul în Consiliul European ar trebui să primească un mandat special de la Guvern sau Parlament. Ceea ce nu este cazul.
DE CE NU PREZIDEAZĂ PREȘEDINTELE IOHANNIS CONSILIUL UE?
Constituția României nu prevede cine participă din partea statului român la Consiliul European. Ea spune doar că „Președintele reprezintă statul”, fără a preciza unde, când și cum. De la această prevedere generală, sugerând un rol simbolic și în nici un caz unul înzestrat cu puteri executive, s-a plecat când unii au susținut că Președintele trebuie să fie membru al Consiliului European din partea României.
Președintele Iohannis participă la ședințele Consiliului european în baza precedentului creat de mușchii lui Traian Băsescu și de servilismul fostului Președinte CCR, Augustin Zegrean, ca „reprezentant al statului” dar fără mandat și, deci, fără putere. Participă fără a avea vreo competențĂ legală în adoptarea sau aplicarea deciziilor care se iau acolo. De aceea nici nu a fost acceptat ca Președinte al Consiliului UE. Pentru că nu are puteri executive și deci nu avea cum le da dispoziții miniștrilor chemați să conducă secțiunile pe domenii ale acestui Consiliu.
De fapt, preluarea președinției rotative a Consiliului UE de către România a devoalat inepția interpretării constituționale care l-a desemnat pe Președintele Republicii ca reprezentant al României în Consiliul European.
În mod normal el ar fi trebuit să preia efectiv conducerea acestei președinții și, printre altele, să prezinte Parlamentului European prioritățile politice românești în exercițiul respectivei funcții. Lumea și-a dat seama că Președintele Iohannis nu poate îndeplini un asemenea rol întrucât el nu conduce Guvernul. De aceea a fost chemată Viorica Dăncilă, șeful executivului. Prioritățile prezentate de ea și dezbătute de Parlamentul European au fost stabilite la Palatul Victoria iar nu la Palatul Cotroceni.
Până acum nu s-a pus problema invitării Președintelui Consiliului UE la reuniunile Consiliului European pentru că acesta îi era oricum membru în calitate de șef al executivului național. Abia aberația românească face ca membrul român al Consiliului European să fie unul fără nici o putere executivă.
Șefii celorlalte instituții europene (Parlamentul și Comisia) sunt invitați ex officio la lucrările Consiliului European, tocmai pentru a se asigura coordonarea interinstituțională. Ei vor fi prezenți și la Sibiu. Va lipsi numai șeful Consiliului UE. Pentru prima dată în istoria UE. Iată unde duc prostia și neam prostia unora dintre politicienii români.
CÂTE LOCURI AU STATELE LA CONSILIUL EUROPEAN?
Fiecare stat are un singur loc în Consiliul European. Este adevărat, dar… Franța a făcut excepție întrucât acolo, potrivit Constituției, executivul este bicefal. De aceea, atunci când Președintele nu s-a înțeles cu Premierul asupra unei reprezentări unitare (de obicei când fiecare era din alt partid) au venit amandoi, iar nu doar unul.
Cu România nu ar trebui să fie la fel, întrucât România nu este republică semiprezidențală. Dacă prin absurd, însă, am accepta că ar fi, la lucrări ar trebui să participe atât Președintele cât și Premierul, potrivit precedentului francez.
Spre deosebire de Constituția României, Constituția Poloniei precizează că Președintele este „șeful statului”. În baza acestei prevederi fostul Președinte Kacinski a vrut să meargă el la Consiliul European, dar Guvernul polonez, condus pe atunci de către chiar Donald Tusk, actualul Președinte al Consiliului European, s-a opus ferm. Și a rămas cum a vrut Guvernul, întrucat, deși șef al statului, Președintele polonez nu avea competențe constituționale executive.
Chiar dacă Președintele Kacinski a invocat și o decizie a Curții Constituționale a Poloniei favorabile lui, Consiliul European i-a refuzat prezența după ce Premierul Tusk i-a scris dlui van Rompuy, Președintele în exercițiu al acestei instituții, avertizându-l că Guvernul polonez nu se va simți legat de nici una din deciziile ce se vor adopta acolo în absența șefului său. Și lucrurile s-au lămurit. Premierul a fost în mod expres invitat să participe, iar Președintele Poloniei a rămas acasă.
REUNIUNEA DE LA SIBIU – UN CONSILIU EUROPEAN INFORMAL
La Sibiu se va desfășura un Summit informal al UE. Mai exact este vorba despre o reuniune informală a Consiliului European prezidat de dl Donald Tusk, la care, deci, nu se va adopta nici o decizie. Nu există un alt cadru pentru o asemenea reuniune oferit de tratatele europene.
„Summit informal” este o denumire uzuală, iar nu legală. Dacă am traduce-o literal subsatantivul „summit” înseamnă întâlnire la vârf, căreia adjectivul „informal” îi exclude puterea obligatorie a concluziilor la care se va ajunge.
De aici trei consecințe:
a) Gazda „Summitului de la Sibiu” este Președintele Consiliului European, Donald Tusk, iar nu Președintele României, Klaus Iohannis, cel din urmă fiind doar cel care a făcut propunerea (cu acordul tacit al Guvernului) ca reuniunea să se țină la Sibiu și care are, cel mult, rolul de gazdă logistică, și acesta pe banii Guvernului;
b) Fiind vorba despre o întâlnire la vârful UE (Summit), șeful nici uneia dintre instituțiile europene care participă la procesul de codecizie politică, deci nici Președintele Consiliului UE, nu poate prin definiție lipsi de la lucrări;
c) Întrucât evenimentul este informal, cel care îl prezidează, și prin aceasta îi este gazda formală, are dreptul de a invita pe toți cei a căror prezență o consideră oportună; deci și pe premierul țării în care se desfășoară acțiunea.
Sper, deci, ca, dându-și seama de penibilul situației, Președintele Tusk să o invite el pe doamna Dăncilă. Căci el este Președintele reuniunii și el stabilește cine participă.
Invitația „specială” făcută premierului român de a lua cuvântul la o conferință dedicată „viitorului Europei și perspectivelor evoluțiilor contemporane”, care se va organiza separat cu ocazia Summitului, este mai degrabă o ofensă decât un premiu de consolare. Cu atât mai mult cu cât participarea Președintelui Consiliului UE este un drept al acestuia, iar nu o favoare care i se face.
În ceea ce îl privește pe Klaus Iohannis, el are doar dreptul de a nu invita Premierul român la recepția pe care o va oferi în nume propriu; culmea, pe banii alocați de Guvernul condus de acesta. Cu alte cuvinte, doar dreptul de a fi mârlan.
Notă: Titlul aparține redacției, textul și opinia aparțin autorului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
