Astăzi această vulberabilizare a fost realizată prin suspendarea decretului de prelungire a mandatului și practic, deși posibil să fie contestată la o altă instanță, suspendarea de facto a generalului Ciucă din funcția sa. O palmă dată armatei române si uneia dintre puținele instituții profesioniste din România, nevirusată de politicianisme ieftine. Susțineam în cadrul unui articol, publicat imediat după mișcarea politrucă a lui Iohannis, că prin acceptarea unui subterfugiu, șchiop și plin de alunecoase compromisuri, generalul Ciucă devine aliat al unui om politic aflat în campanie electorală, fapt de neacceptat în lumea modernă. Am susținut că generalul, stimat și respectat pentru profesionalismul său de-a lungul unei merituoase cariere militare, nu avea de ce să accepte prelungirea mandatului său și trebuia să demisioneze. Astfel obliga factorul politic să realizeze procesul de selecție a noului șef se stat major așa cum o cere legea și cutuma militară, aparând onoarea și angajamentul national al armatei române. Suspenderea sa pe calea justiției a prezenței sale are efecte negative resimțite de către întregul corp militar. Iată că s-a întâmplat. Acceptarea acestei funcții si propaganda presei-UM care a urmat, prin care generalul Ciucă a fost prezentat ca un erou al luptei prezidențiale împotriva a tot ce este PSD, au dus la o vulnerabilitate militară majoră.
Abia acum, pericolul devine real pentru că, indiferend de soluția definitivă, nici unul dintre ocupanții celei mai inalte funcții militare din România, nu mai are legitimitate. Pentru că oricine ar fi numit (și provizoriu) în funcția de șef al statului major, dacă nu este produsul unui proces de selecție fundamentat pe principiile constituționale și cutumele general acceptate, nu poate revendica legitimitatea atât de necesară poziției pe care o ocupă. Și fără această legitimitate, legalitatea însăși nu poate sub nici o formă, umple golul de autoritate morală pe care o presupune actul de comandă, la orice nivel ar fi acela.
Precedent periculos pentru Armată
Pentru armata română prelungirea cu un an reprezintă un precedent periculos. Deschide calea ca orice ofițer aflat la comandă să creadă că are dreptul la prelungirea poziției sale, astfel declanșând un efect de domino prin blocarea parcursului profesional și militar, strict ca un ceas elvețian, al celorlalți din urma lui. Mai mult, permite oricărui viitor președinte impresia că își poate aservi politic comanda armatei, fapt ilegal, cu grave consecințe constitușionale și de echilibru statal.
Lăsând faptul că în procesul de selectare și promovare la actul de comandă există reguli precise și condiții clare care nu erau îndeplinite la momentul respectiv, prin decizia politică de prelungire a mandatului, Iohannis a delegitimizat un al doilea înalt ofițer, reprezentantul român la NATO, căruia, i-a transmis prin refuzul său brutal și neargumentat, în subsidiar dar foarte public, că nu are nici un fel de încredere în el. Astăzi când vorbim, avem doi generali cu funcții dintre cele mai importante din armata română cărora actul de comandă le-a fost vulnerabilizat de amatorismul politic al celui care se crede Napoleon de Dâmbovița.
Impact devastator pentru credibilitatea externă a Armatei
Efectele suspendării decretului de prelungire a mandatului generalui Ciucă vor fi resimțite și în viitor. Pentru partenerii NATO, fluiditatea actului de comandă este cel mai nociv virus, pe care o armată îl poate avea. Schimbarea șefilor de stat major, atunci când devine fluidă și nu este predictibilă, devine o vulnerabilitate strategică egală, ca efect, cu pierderea credibilității militare pe câmpul de luptă. Ca urmare a suspendării decretului, avem un nou șef de stat major, care și el este de tranziție. Abia la împlinirea corectă a procesului de selecție și promovare, cel de al treilea șef de stat major devine legitim în ochii aliaților. În câteva luni, ca membru NATO, să ai trei șefi de stat major, reprezintă o fluidate a actului de comandă, care nu este acceptabilă în nici un manual de academie militară din lume. Efectul acestei stări de provizorat va fi nerealizarea proiectelor commune sau reducerea acestora la nivelul de tranziție strategică, fapt care va avea impact devastator asupra credibilității externe a armatei române.
Toate acestea s-au întâmplat pentru că un președinte se grăbea să puncteze politic, ca apoi să schieze, iar un general a fost prea ambițios, acceptând tacit, un procedeu de menținere a lui în funcție care servea doar intereselor politice de moment. Ambiția acestui general nu a ajutat cu nimic armata română. Lipsa de profesionalism și ambiția necuvenită devin fatale oricărui conducător de oști. Lecția aceasta trebuie învățată de oricine conduce destinul militar ale unei țări.
Notă: Titlul și intertitlurile aparțin redacției, textul aparține autorului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
